Monthly Archives: March 2014

Ispitele evolutiei spirituale: devalorizarea


Dragi cititori,

exploram acum a polaritatea opusa a importantei de sine, una dintre ispitele evolutiei spirituale pe care am studiat-o in insemnarea precedenta. Traim intr-o lume polarizata, a carei absolvire implica integrarea polaritatilor mai degraba decat a imbratisa una dintre ele si a lupta “impotriva” celeilalte. Ambele polaritati, pe orice nuanta energetica a acestei lumi, sunt prezente in fiecare om.

Ca urmare, nu putem trata devalorizarea, definita ca sisteme de credinta limitative fata de Sine, neincredere in Sine, separat de importanta de sine. In adevar, aceste doua nuante tind deseori, in oameni, sa se mascheze una pe cealalta. Cu alte cuvinte, oameni care nu au incredere in ei si au complexe de inferioritate, pot afisa o imagine de importanta de sine, si, vice-versa, oameni care sunt plini de ei pot sa afiseze o imagine de devalorizare si micime, toate acestea pentru a obtine anumite avantaje.

Nu este scopul acestor insemnari de a realiza un studiu exhaustiv asupra subiectelor tratate, exista tomuri de carti ce incerca sa realizeze acest lucru fara ca neaparat sa reuseasca. Intentia insa este de a dezvalui esentele si mecanismele principale ale proceselor implicate, lasand pe fiecare sa exploreze si sa dezvolte daca este interesat sa o faca.

Se poate pune intrebarea: de ce ar fi cineva interesat sa cada in ispita devalorizarii ? Atunci cand un om paseste pe calea evolutiei spirituale, are la inceput un salt brusc de constienta. Va realiza credintele sale limitative iar acestea vor parea ca au o viata proprie si intensa. Omul va fi, de asemenea, tentat sa se compare cu alti oameni pe cale si, poate, descurajat de ceea ce percepe a fi “inferioritatea” sa. Va fi uneori confortabil sa se replieze pe un statut de discipol, lasand pe altii, mai “evoluati” sa gandeasca pentru el. Cu alte cuvinte, sufletul respectiv va cadea probabil in admiratia diversilor maestri de pe scena spirituala, isi va ceda probabil puterea lor si va fi un foarte constiincios discipol si adulator al maestrului respectiv.

Eu as spune insa urmatoarele: acei maestri care accepta sa fie adulati si flatati permanent si sa creeze o stare de dependenta celor care ii urmeaza acceptand sa devina idolul lor, nu isi manifesta in realitate potentialul de maestru ci sunt pe o cale descendenta. Folosind alta perspectiva a ideii pe care am exprimat-o deseori (fiecare om are potentialul de maestru), am sa spun ca, indiferent de nivelul de vibratie si cunoastere, de multiplele diplome si initieri, maestria spirituala este atunci cand esti pe o directie ascendenta si nu cand esti pe o directie descendenta.

Calea ascendenta are asociate atitudini precum iubirea fata de semeni, compasiunea, gratitudinea, blandetea, cunoasterea pusa in slujba inimii, smerenia, acceptarea (fara ca aceasta sa insemne incurajarea atitudinilor ce se opun caii optime de evolutie a sufletului). Calea descendenta are asociate centrarea in ego, importanta de sine sau devalorizarea, nevoia de validare, nevoia de lauda si de a fi servit, lipsa de compasiune, agresivitatea si multe altele. Doar cateva repere din multiplele nuante care ne ispitesc pe fiecare dintre noi.

Repet aici, nu este intentia de a face un rechizitoriu, nimeni nu este intotdeauna la cel mai inalt nivel cat timp este in forma umana, datorita greutatilor inerente din aceasta lume, dar intentia este sa existe un sistem de ghidare, interior, care sa permita sufletelor sa se observe permanent si sa se corecteze daca se abat de la drum, fara sa uite sa se ierte (si chiar sa se amuze) daca aceasta se intampla. Si se va intampla..

Atunci cand un suflet este tentat sa se devalorizeze, sa se compare in mod defavorabil cu alte suflete si sa lase pe altii sa gandeasca pentru el, trebuie sa inteleaga urmatoarele: Indiferent de situatie, cu totii trebuie sa pornim de unde suntem. Facem un inventar al calitatilor pe care le avem (si este imposibil sa nu avem macar cateva calitati), a ceea ce percepem ca “defecte”, a obiectivelor pe care le dorim (evolutia spirituala, desavarsirea sau alte directii luminoase) si vedem de ce avem nevoie (invataturi, invatatori, exemple) pentru a merge in acea directie. Aceasta este maiestria… Nu lasam pe nimeni sa gandeasca pentru noi, dar invatam si ne perfectionam interactionand si observand pe cei care manifesta atributele pe care ne dorim sa le manifestam si noi. Nu avem nevoie sa adulam si sa idolatrizam pe nimeni, nu suntem servitorii nimanui (in sens sufletesc), iar daca cineva ne incurajeaza sa fim discipolul sau avand nevoie de “audienta”, atunci, indiferent de cat de “titrat” este acel om in mediul spiritual, trebuie sa avem puterea si increderea sa spunem Nu si sa avem incredere in propriile noastre puteri. Orice alta atitudine inseamna a ceda puterea altcuiva. Iar daca acel cineva accepta aceasta, atunci nu manifesta calitatea de maestru.

Sa vorbim putin si despre proiectii. In contextul insemnarilor de fata, proiectia este definita ca o emisie in exterior a unei imagini care este rezultatul unei perceptii distorsionate sau a unei intentii de distorsionare. Cuvintele nu sunt suficiente, de aceea trebuie privit dincolo de ele, la realitatile spre care ele indica. Exemplele ajuta.

Sa spunem ca avem un suflet care are un complex de inferioritate comparandu-se cu ceilalti si judecandu-se defavorabil. Ego-ul lui nu vrea sa porneasca de unde se afla ci crede ca ar trebui sa se afle “mai sus, pe podium”. Va exista atunci tentatia de a proiecta o imagine de “micime” si asupra celui pe care il percepe ca mai evoluat decat el. Se va concentra in interactiunea cu el numai pe ceea ce percepe ca “slabiciuni” si/sau “imperfectiuni” ale celui mai evoluat pentru ca, in constiinta sa, sa il poata pune in “sertarele” limitative dinainte pregatite, dandu-si astfel o stare de confort.

Cu alte cuvinte, sufletul complexat isi creaza artificial o stare de confort proiectand propria devalorizare asupra celorlalti. Acest confort este evident fals si in timp creaza o presiune interioara care va izbucni la un moment dat. In plus, comparatia continua cu “performantele” celorlalti determina o relatie disfunctionala cu Sinele si copilul interior.

Solutia aici este ca sufletul ce proiecteaza devalorizarea Sinelui asupra celorlalti sa inteleaga ca, indiferent de situatia in care se afla, nu este cu nimic mai prejos decat oricine pentru ca, in Adevar, toti suntem Unul. Atunci cand intelege aceasta, sufletul va vedea maretia din el si in ceilalti si va invata de la ei fara dependenta, fara proiectii distorsionate.

Un alt exemplu de proiectie, de data aceasta a importantei de sine. O veti vedea in special la terapeuti. In ego-ul lor, unii dintre ei au tendinta de a vedea in toti cei ce le apar in cale calitatea de “pacient”, scrutandu-i pentru defecte si imperfectiuni si repezindu-se sa ii trateze si sa le dea sfaturi desi nimeni nu le-a cerut. Aceasta este o proiectie a importantei de sine in raport cu devalorizarea celorlalti. In realitate, nu sunt rare cazurile in care respectivii terapeuti au nevoie de tratament de la cei aparuti si pot rata ocazia..

Am sa mai dau un singur exemplu de proiectie din multitudinea de cazuri ce pot fi completate de toti cei interesati pentru a invata din ele. Este mult mai subtila si mai periculoasa. Oameni cu un puternic sentiment al importantei de sine proiecteaza o imagine a devalorizarii, pentru a isi atinge scopurile nereperati si neobservati. Ca sa folosesc o expresie cu ecouri pe aceste meleaguri, sunt printre aceia care, desi sunt “ultimii pe lista”, miraculos ajung primii in diverse ierarhii.. Este desigur o analogie..

Cred ca este momentul sa ne oprim aici pentru a nu intra foarte mult in aceste complexe atribute ale personalitatii umane pe calea evolutiei. Se pot scrie (si exista deja) biblioteci intregi de carti pe tema de fata, dar, intentia noastra aici este sa dam cateva repere care sa poata duca la cuprinderea unei imagini mult mai largi prin intelegerea mecanismelor mai degraba decat memorarea unei cantitati imense de date.

Oameni, indiferent de situatie, cultivati increderea in voi, recastigati-va puterea personala si atunci cand toate aceste puteri ale tuturor se vor reuni, civilizatia umana va pasi in masa in Era mult promisa.

Vor fi multi in aceste vremuri, din sfera planetara si (in curand mai vizibili) din alte sfere ce vor incerca sa proiecteze devalorizarea umana sau imaginea “salvatorilor” unor suflete pierdute. Speranta noastra este ca ei sa gaseasca cat mai multi oameni centrati si echilibrati in puterea lor si planurile falselor ierarhii sa nu prinda radacini.

Repet, omul este una dintre bijuteriile Creatiei ! A sosit momentul sa straluceasca din nou..

Advertisements

Ispitele evolutiei spirituale: importanta de sine


Dragi cititori,

insemnarile care urmeaza vor incerca sa exploreze ascunsele capcane ale evolutiei spirituale sau, sa le spunem, ispitele evolutiei spirituale.

S-ar putea pune intrebarea: de ce apar ispitele in calea celor ce evolueaza ? De ce nu apar si inainte ? Raspunsul este ca numai atunci cand incerci sa iesi din apa iti dai seama de diferenta de densitate dintre apa si aer.. Atunci simti greutatea deoarece o vezi din afara ei.

Inainte de orice, as dori sa mentionez ca nu este scopul celor de fata sa promoveze un iluzoriu sentiment de perfectiune umana. Oricat de evoluat este un spirit, atata timp cat se afla intr-un corp fizic dens pe baza de carbon, va face ceea ce percepem ca “greseli” si va manifesta ceea ce percepem ca imperfectiuni. Dupa cum am sugerat in insemnarile precedente, maiestria de Sine nu inseamna ca nu gresesti niciodata, dar inseamna ca sesizezi si inveti din asa numitele greseli.

Astfel, fiecare maestru om va cadea probabil din cand in cand in ispitele evolutiei, dar, va realiza rapid si va face corectiile necesare. Proiectia unui sablon de perfectiune umana conform unui standard inchipuit nu face decat sa puna presiune pe aspectele sinelui si sa dea rod semintelor vinovatiei, rusinii si judecatii.

Daca ar fi sa vizualizam geometria ispitelor evolutiei, putem conceptualiza un culoar infinit de lung, cu usi in stanga si in dreapta si cu porti (portaluri) care delimiteaza secvente de culoar. Usile din dreapta si din stanga sunt ispitele deturnarii evolutiei (sau blocarii ei), iar portile (portalurile) reprezinta trepte de evolutie si se deschid cu codurile specifice ce se dezvaluie (prin divinitatile ce pazesc portalurile) sufletului numai atunci cand este considerat admis pentru urmatorul segment de evolutie.

Usile din stanga si din dreapta continua sa existe si dupa trecerea prin diverse portaluri, dar, camerele laterale sunt mai mici si mai sofisticate, cu sisteme de oglinzi din ce in ce mai perfectionate in a genera iluzie. Cu alte cuvinte, ispitele devin din ce in ce mai sofisticate pe masura ce sufletul devine mai constient si mai evoluat.

In acest context, foarte important inainte de a explora ispitele evolutiei, mentionez ca ceea ce veti citi in continuare este rezultatul explorarii propriului meu sine precum si a observarii altor suflete relevante pe calea evolutiei spirituale.

Insemnarea de fata (completata de cele ce urmeaza) va incerca sa expuna ispitele importantei de sine dar si polaritatea opusa, devalorizarea, impreuna cu mecanismul proiectiilor asociate.

  • Importanta de sine

Importanta de sine este o ispita extrem de sofisticata si periculoasa pentru sufletul in evolutie. A nu se intelege ca nimeni nu este important. Totul si tot este important si, in acelasi timp, nimic nu este important. Pare o contradictie, dar trebuie vazuta afirmatia in doua dimensiuni. Dimensiunea inalta este: Exista o singura Fiinta in infinite forme de manifestare. Fiinta infinita este importanta, este Creatorul in multiple forme. Cu toate acestea, niciuna din forme nu este mai importanta decat alta forma (deoarece, in mod suprem, sunt Una si aceeasi), chiar daca rolul uneia poate parea mai important decat al alteia. Exista invataturi spirituale care afirma ca, pentru Creator, un arhanghel este la fel de important ca o amiba. Incercati sa vedeti dincolo de cuvinte..

Observam desigur ca uneori, rolul unor aspecte ale Unicului pare mai important decat rolul altora. A nu se confunda aceasta cu o scara de valori a importantei. Rolul unui aspect al lui Dumnezeu este mai important decat rolul altui aspect la un moment dat tocmai datorita serviciului pe care rolul mai important il face pentru Fiinta Infinita, deci si pentru ceea ce pare a avea un rol mai putin important. Un arhanghel contribuie in Schema Creatiei direct sau indirect la formarea unui mediu de evolutie pentru constienta incorporata in amiba.. Importanta asadar este un circuit in bucla, care se inchide prin sine insusi intr-un flux infinit.

Mergand mai departe de cele afirmate mai sus, importanta de sine in sensul acestei insemnari se refera la acele suflete care cred ca, datorita anumitor atribute (uneori nu foarte evidentiate) sunt mai importante in Schema Creatiei decat alte suflete. Vorbim aici de fapt de catre ego-ul spiritual sau micul eu uman deghizat in rege spiritual care are o curte de supusi, servitori sau adulatori.

Pentru sufletul ce evolueaza este recomandabil sa se fereasca de acei maestri spirituali care au cazut in ispita importantei de sine. Chiar daca ocazional acestia pot oferi daruri ce par exceptionale, in general creaza dependenta si rezultate numai pe termen scurt (aici desigur conteaza si constiinta celui care primeste, totul se poate transforma in Lumina).

La fel de important este ca sufletele ce evolueaza sa se monitorizeze permanent pentru a nu cadea in ispita importantei de sine. Inevitabil, datorita naturii turbulente a acestei lumi, cei mai multi dintre noi vom fi tentati ocazional de ispita importantei de sine, dar, daca declansatoarele constiintei sunt active (prin monitorizare si auto programare), rapid vom vedea ce se intampla si vom readuce Echilibrul.

In continuare, am inclus cateva sugestii privind simptomele importantei de sine, pentru a fi mai usor de identificat atat in sine cat si in ceilalti. Nu pentru a judeca si condamna, nu pentru a cadea mai subtil in ispita importantei prin judecata ca ne descurcam mai bine decat ceilalti ci pentru a creste si evolua.

De asemenea, doresc sa avertizez ca cele de mai jos sa nu fie luate ca standard absolut. Trebuie vazute tiparele repetitive ale simptomelor si nu aparitia ocazionala a unora dintre ele. Nimic nu este rau prin sine..

Daca doriti un mediu social foarte relevant pentru experienta celor de fata, in sens spiritual, acesta este dat de retelele de socializare.

Simptome posibile ale importantei de sine (in cazul in care sunt persistente si repetitive):

  1. Subiectul este intotdeauna in centrul a ceea ce spune. Cu alte cuvinte, fie ca este vorba de intamplari, opinii, cunoastere, toate au in centru sufletul respectiv, intr-o forma evidenta
  2. Subiectul promoveaza foarte multe poze cu el insusi.
  3. Nevoia de atentie din partea celorlalti: Importanta de sine, dar si opusul ei, devalorizarea, au ca simptom nevoia de atentie din partea celorlalti
  4. Subiectul vorbeste deseori de cunoasterea pe care o are ca fiind de exceptie si de mare influenta, ne-uitand sa mentioneze ca ea poate fi folosita si ca o arma
  5. Subiectul da deseori impresia (in mod voit) ca face o favoare celorlalti, prin “darurile” pe care le ofera
  6. Subiectul respectiv este acompaniat de suflete cazute in admiratie, care ii cedeaza din putere si energie fara sa realizeze aceasta. De exemplu, ca o analogie/metafora, sa spunem ca maestrul respectiv (femeie sau barbat) da cu biciul (energetic) in suita sa, iar cei din urma ii multumesc spunand ca meritau ei sa fie biciuiti daca maestrul respectiv a decis aceasta. In realitate, aspectul umoristic ar putea fi ca maestrul respectiv a avut o indispozitie si a dat cu biciul (energetic) si, cine era mai la indemana ? Da, ati ghicit, sufletele docile care il/o urmeaza..

As dori sa ma opresc aici cu posibilele simptome ale importantei de sine. Daca simtiti ca rezonati, prin studierea sinelui propriu dar si al altor suflete relevante, veti gasi multe alte forme subtile sau evidente ale manifestarii de mai sus.

In incheiere, as dori sa expun succint o perceptie despre cunoastere. Aceasta deoarece exista multi maestri spirituali care isi aduc laude lor insisi sau, in mod subtil, creaza spatii pentru a primi adulatia celorlalti, in raport cu ceea ce declara a fi o cunoastere de exceptie in domeniul ezoteric, incluzand controlul si manipularea energiilor celorlalti.

Dragilor, cunoasterea este ca un varf de aisberg. Cunoasterea este a mintii care este capabila sa memoreze instantanee ale parametrilor energetici si sa le asocieze legitati. Se pot obtine multe prin cunoastere (inclusiv o aparenta si temporara putere asupra celorlalti) dar… mai exista Necunoscutul care, dupa anumite evaluari, este chiar si de un ordin de marime mai mare in volum informational decat ceea ce poate fi cunoscut.

Cu alte cuvinte, cu cat varful aisbergului este mai mare, cu atat mai mare (poate de 10-11 ori mai mare) este ceea ce nu se cunoaste despre subiectul respectiv.

In dimensiunile dense, varful aisbergului pare ca are putere, dar, ea este limitata de ciclurile Revelatiei, care, din punct de vedere cosmic, se petrec intr-o clipita a Ochiului Divin. Apoi, expertii constata ca sunt foarte priceputi intr-un fir de nisip dintr-un desert infinit.

Necunoscutul nu este informatie memorabila (sau masurabila) in sine, ci este Flux care se simte (vedeti si insemnarea privind corpul emotional si discernamantul) atunci cand se deschide Inima. Corabia Sufletului nu poate sti intotdeauna cum o sa bata vantul (chiar daca ii poate masura parametrii instantanei), dar isi poate adapta panzele dupa cum bate vantul cosmic pentru ca acesta sa o ajute sa ajunga acolo unde doreste.

Cunoasterea nu este echivalenta cu Iluminarea, dar o poate favoriza sau bloca. Exista un portal principal pe culoarul infinit al evolutiei ce nu poate fi trecut prin Cunoastere (chiar daca se poate ajunge la el prin cunoastere) ci numai prin Simtirea oferita de Inima care se deschide..

 

Insemnarile viitoare vor explora alte aspecte ale ispitelor evolutiei, incluzand devalorizarea dar si proiectiile.

A veni din Prezenta Divina, concluzii


Dragi cititori,

A veni din Prezenta Divina necesita o calatorie interioara. Inainte de a intelege aceasta, cautam in lumea exterioara pana vine un moment cand semnale precum confuzie, frustrare sau diverse sincronicitati ne indreapta catre noi insine.

 

In aceasta calatorie interioara vom intalni, precum in Vrajitorul din Oz, diverse caractere si situatii care nu sunt altceva decat noi insine si amintirile si bagajele pe care le ducem. Vom intalni copilul interior, inteleptul, razboinicul dar si mangaietorul. Sunt aspecte ale personalitatii, descrise mai ales in invataturile shamanice si pe care le vom aborda poate in insemnarile urmatoare.

Vom mai intalni insa si demonii interiori, acele aspecte pe care le-am negat si le-am pus stavila fluviului Adevarului ce izvoraste din Dumnezeu catre noi. Intunecati, raniti, furiosi, ei asteapta sa fie recunoscuti, acceptati si mangaiati.. Apoi vom descoperi faptul ca numai orbirea si caderea in iluzie ne-a facut sa ii vedem ca demoni, in realitate, ei fiind luminosi si stralucitori in Dumnezeu. Caci nu exista decat Dumnezeu oriunde ne uitam. Orice denumire am da aceluia pomenit de religii ca s-ar opune lui Dumnezeu este doar un pretext ca sa nu vedem Adevarul: e numai o stare de constiinta a credintei in iluzii si nu o fiinta separata de Dumnezeu.

Separarea de Dumnezeu este o iluzie careia i se permite sa para reala in lumile efemere ale materiei numai pentru ca Fii rataciti sa se trezeasca la manifestarea sublima a Chipului si Asemanarii cu Dumnezeu.

Exista o Cortina a Adevarului care, ciclic, aduce Apocalipsa ca si Revelatie in lumile ratacite. In lumea noastra, momentul este Acum..

Din ce in ce mai multe suflete incep sa vada dincolo de Cortina, dincolo de iluzie, trezindu-se incet incet la Adevar, la adevarata lor identitate de copii ai lui Dumnezeu.

Exista de asemenea si suflete care vor amana trezirea dorindu-si sa mai participe la o piesa a dramei, in alte lumi, cu alte cortine ce se vor ridica la randul lor in timp..

Calea care Dumnezeu din interior, catre fiintarea in Prezenta Divina, nu este usoara. Adevarul lumineaza Calea, dar ea trebuie strabatuta pas cu pas, eliberand iluziile ce s-au intiparit in templele sufletului, in corpuri. Cei ce pasesc pe Cale vor trebui sa infrunte si dezaprobarea celor ce inca traiesc in iluzie, care vor face totul sa le demonstreze ca sunt rupti de “realitate”, ca sunt niste simpli oameni nascuti din “pacat”..

Traim Timpuri care incearca sufletele oamenilor.. Cine va avea vointa, bucuria, forta, disciplina si consistenta de a depasi toate obstacolele (iluziile) va trai din nou in Gradina Edenului, atat in constiinta cat si in manifestare.

Atunci cand oamenii vin din Prezenta Divina, viata devine magica. Toate aspectele sinelui, inclusiv cel uman, “slab” si “imperfect”, incep sa cante Muzica Vietii, intr-o orchestra Divina in care Calea vine catre suflet mai degraba decat sufletul sa o caute..

http://www.youtube.com/watch?v=w_DKWlrA24k

Aici a venit momentul sa ma opresc din descrierea a ceea ce nu poate fi descris in cuvinte.. Cuvintele sunt numai indicatoare catre realitati mult mai mari ce nu se afla in alta parte decat in interiorul Constiintei noastre. Toate cele trei insemnari despre tema Prezentei Divine au avut un scop (indicator) precis care sper sa fie descifrat de cat mai multi oameni care rezoneaza..

Suntem binecuvantati in Prezenta Divina, incluzand micul eu uman, cu slabiciunile si abaterile lui. Aceasta deoarece, desi multi vor fi aceea care vor incerca sa ascunda in aceste vremuri Adevarul, Omul este una dintre bijuteriile Creatiei !

Este asa si Asa este !

%d bloggers like this: