Ispitele evolutiei spirituale: devalorizarea


Dragi cititori,

exploram acum a polaritatea opusa a importantei de sine, una dintre ispitele evolutiei spirituale pe care am studiat-o in insemnarea precedenta. Traim intr-o lume polarizata, a carei absolvire implica integrarea polaritatilor mai degraba decat a imbratisa una dintre ele si a lupta “impotriva” celeilalte. Ambele polaritati, pe orice nuanta energetica a acestei lumi, sunt prezente in fiecare om.

Ca urmare, nu putem trata devalorizarea, definita ca sisteme de credinta limitative fata de Sine, neincredere in Sine, separat de importanta de sine. In adevar, aceste doua nuante tind deseori, in oameni, sa se mascheze una pe cealalta. Cu alte cuvinte, oameni care nu au incredere in ei si au complexe de inferioritate, pot afisa o imagine de importanta de sine, si, vice-versa, oameni care sunt plini de ei pot sa afiseze o imagine de devalorizare si micime, toate acestea pentru a obtine anumite avantaje.

Nu este scopul acestor insemnari de a realiza un studiu exhaustiv asupra subiectelor tratate, exista tomuri de carti ce incerca sa realizeze acest lucru fara ca neaparat sa reuseasca. Intentia insa este de a dezvalui esentele si mecanismele principale ale proceselor implicate, lasand pe fiecare sa exploreze si sa dezvolte daca este interesat sa o faca.

Se poate pune intrebarea: de ce ar fi cineva interesat sa cada in ispita devalorizarii ? Atunci cand un om paseste pe calea evolutiei spirituale, are la inceput un salt brusc de constienta. Va realiza credintele sale limitative iar acestea vor parea ca au o viata proprie si intensa. Omul va fi, de asemenea, tentat sa se compare cu alti oameni pe cale si, poate, descurajat de ceea ce percepe a fi “inferioritatea” sa. Va fi uneori confortabil sa se replieze pe un statut de discipol, lasand pe altii, mai “evoluati” sa gandeasca pentru el. Cu alte cuvinte, sufletul respectiv va cadea probabil in admiratia diversilor maestri de pe scena spirituala, isi va ceda probabil puterea lor si va fi un foarte constiincios discipol si adulator al maestrului respectiv.

Eu as spune insa urmatoarele: acei maestri care accepta sa fie adulati si flatati permanent si sa creeze o stare de dependenta celor care ii urmeaza acceptand sa devina idolul lor, nu isi manifesta in realitate potentialul de maestru ci sunt pe o cale descendenta. Folosind alta perspectiva a ideii pe care am exprimat-o deseori (fiecare om are potentialul de maestru), am sa spun ca, indiferent de nivelul de vibratie si cunoastere, de multiplele diplome si initieri, maestria spirituala este atunci cand esti pe o directie ascendenta si nu cand esti pe o directie descendenta.

Calea ascendenta are asociate atitudini precum iubirea fata de semeni, compasiunea, gratitudinea, blandetea, cunoasterea pusa in slujba inimii, smerenia, acceptarea (fara ca aceasta sa insemne incurajarea atitudinilor ce se opun caii optime de evolutie a sufletului). Calea descendenta are asociate centrarea in ego, importanta de sine sau devalorizarea, nevoia de validare, nevoia de lauda si de a fi servit, lipsa de compasiune, agresivitatea si multe altele. Doar cateva repere din multiplele nuante care ne ispitesc pe fiecare dintre noi.

Repet aici, nu este intentia de a face un rechizitoriu, nimeni nu este intotdeauna la cel mai inalt nivel cat timp este in forma umana, datorita greutatilor inerente din aceasta lume, dar intentia este sa existe un sistem de ghidare, interior, care sa permita sufletelor sa se observe permanent si sa se corecteze daca se abat de la drum, fara sa uite sa se ierte (si chiar sa se amuze) daca aceasta se intampla. Si se va intampla..

Atunci cand un suflet este tentat sa se devalorizeze, sa se compare in mod defavorabil cu alte suflete si sa lase pe altii sa gandeasca pentru el, trebuie sa inteleaga urmatoarele: Indiferent de situatie, cu totii trebuie sa pornim de unde suntem. Facem un inventar al calitatilor pe care le avem (si este imposibil sa nu avem macar cateva calitati), a ceea ce percepem ca “defecte”, a obiectivelor pe care le dorim (evolutia spirituala, desavarsirea sau alte directii luminoase) si vedem de ce avem nevoie (invataturi, invatatori, exemple) pentru a merge in acea directie. Aceasta este maiestria… Nu lasam pe nimeni sa gandeasca pentru noi, dar invatam si ne perfectionam interactionand si observand pe cei care manifesta atributele pe care ne dorim sa le manifestam si noi. Nu avem nevoie sa adulam si sa idolatrizam pe nimeni, nu suntem servitorii nimanui (in sens sufletesc), iar daca cineva ne incurajeaza sa fim discipolul sau avand nevoie de “audienta”, atunci, indiferent de cat de “titrat” este acel om in mediul spiritual, trebuie sa avem puterea si increderea sa spunem Nu si sa avem incredere in propriile noastre puteri. Orice alta atitudine inseamna a ceda puterea altcuiva. Iar daca acel cineva accepta aceasta, atunci nu manifesta calitatea de maestru.

Sa vorbim putin si despre proiectii. In contextul insemnarilor de fata, proiectia este definita ca o emisie in exterior a unei imagini care este rezultatul unei perceptii distorsionate sau a unei intentii de distorsionare. Cuvintele nu sunt suficiente, de aceea trebuie privit dincolo de ele, la realitatile spre care ele indica. Exemplele ajuta.

Sa spunem ca avem un suflet care are un complex de inferioritate comparandu-se cu ceilalti si judecandu-se defavorabil. Ego-ul lui nu vrea sa porneasca de unde se afla ci crede ca ar trebui sa se afle “mai sus, pe podium”. Va exista atunci tentatia de a proiecta o imagine de “micime” si asupra celui pe care il percepe ca mai evoluat decat el. Se va concentra in interactiunea cu el numai pe ceea ce percepe ca “slabiciuni” si/sau “imperfectiuni” ale celui mai evoluat pentru ca, in constiinta sa, sa il poata pune in “sertarele” limitative dinainte pregatite, dandu-si astfel o stare de confort.

Cu alte cuvinte, sufletul complexat isi creaza artificial o stare de confort proiectand propria devalorizare asupra celorlalti. Acest confort este evident fals si in timp creaza o presiune interioara care va izbucni la un moment dat. In plus, comparatia continua cu “performantele” celorlalti determina o relatie disfunctionala cu Sinele si copilul interior.

Solutia aici este ca sufletul ce proiecteaza devalorizarea Sinelui asupra celorlalti sa inteleaga ca, indiferent de situatia in care se afla, nu este cu nimic mai prejos decat oricine pentru ca, in Adevar, toti suntem Unul. Atunci cand intelege aceasta, sufletul va vedea maretia din el si in ceilalti si va invata de la ei fara dependenta, fara proiectii distorsionate.

Un alt exemplu de proiectie, de data aceasta a importantei de sine. O veti vedea in special la terapeuti. In ego-ul lor, unii dintre ei au tendinta de a vedea in toti cei ce le apar in cale calitatea de “pacient”, scrutandu-i pentru defecte si imperfectiuni si repezindu-se sa ii trateze si sa le dea sfaturi desi nimeni nu le-a cerut. Aceasta este o proiectie a importantei de sine in raport cu devalorizarea celorlalti. In realitate, nu sunt rare cazurile in care respectivii terapeuti au nevoie de tratament de la cei aparuti si pot rata ocazia..

Am sa mai dau un singur exemplu de proiectie din multitudinea de cazuri ce pot fi completate de toti cei interesati pentru a invata din ele. Este mult mai subtila si mai periculoasa. Oameni cu un puternic sentiment al importantei de sine proiecteaza o imagine a devalorizarii, pentru a isi atinge scopurile nereperati si neobservati. Ca sa folosesc o expresie cu ecouri pe aceste meleaguri, sunt printre aceia care, desi sunt “ultimii pe lista”, miraculos ajung primii in diverse ierarhii.. Este desigur o analogie..

Cred ca este momentul sa ne oprim aici pentru a nu intra foarte mult in aceste complexe atribute ale personalitatii umane pe calea evolutiei. Se pot scrie (si exista deja) biblioteci intregi de carti pe tema de fata, dar, intentia noastra aici este sa dam cateva repere care sa poata duca la cuprinderea unei imagini mult mai largi prin intelegerea mecanismelor mai degraba decat memorarea unei cantitati imense de date.

Oameni, indiferent de situatie, cultivati increderea in voi, recastigati-va puterea personala si atunci cand toate aceste puteri ale tuturor se vor reuni, civilizatia umana va pasi in masa in Era mult promisa.

Vor fi multi in aceste vremuri, din sfera planetara si (in curand mai vizibili) din alte sfere ce vor incerca sa proiecteze devalorizarea umana sau imaginea “salvatorilor” unor suflete pierdute. Speranta noastra este ca ei sa gaseasca cat mai multi oameni centrati si echilibrati in puterea lor si planurile falselor ierarhii sa nu prinda radacini.

Repet, omul este una dintre bijuteriile Creatiei ! A sosit momentul sa straluceasca din nou..

Advertisements