Aripile eternitatii


Din cel mai inalt punct de vedere, orice sistem de credinta indica un anumit grad de separare fata de Dumnezeu.

Aceasta deoarece, orchestra multidimensionala a omului nu canta armonic Simfonia Divina (voia lui Dumnezeu). Astfel, corpul mental emuleaza anumite realitati, preluand din rolurile celorlalte corpuri, cu care comunica mai greu, luand nastere sistemele de credinta dupa care oamenii isi conduc vietile (nu ne referim specific la cele religioase).

how-virtual-reality-glasses

Atunci cand corpurile omului sunt aliniate 100% cu sufletul si Prezenta Divina, a crede in ceva devine irelevant, deoarece omul il fiinteaza pe Dumnezeu si toate frecventele emise multidimensional reprezinta o Partitura Divina. Creatia si Perceptia devin atunci sincronizate si perfect suprapuse.

Credinta (in orice) nu poate exista decat in dimensiunile timpului secvential, acolo unde se manifesta decalajul intre Perceptie si Creatie. De multe ori, sistemele de credinta reprezinta un mecanism de perpetuare a trecutului sau de anticipatie a viitorului. Ele au rolul de a emula mental realitatea acceptata (izvorata din experienta trecutului sau dorintele viitorului), creand spatiul in care ea sa se manifeste.

Mind-Programming
Altfel spus, credintele sunt programe ale corpului mental prin care acesta incearca sa se alinieze cu creatia, emuland perceptia.

Sistemele de credinta considerate pozitive sunt cele care contribuie la alinierea corpurilor si asamblarea perfecta a orchestrei multidimensionale umane, singura capabila sa manifeste Partitura Divina. Se spune ca oamenii traiesc in colivii. Sistemele de credinta pozitive pot fi considerate cele care maresc gradual colivia pana cand distanta intre gratii devine suficient de mare pentru ca sufletul uman sa se elibereze si sa zboare. Speram ca ultima afirmatie sa nu fie considerata echivalenta cu parasirea corpului fizic.

Sistemele de credinta considerate negative determina relatii dizarmonice intre membrii Orchestrei iar ceea ce rezulta este o partitura stearsa si din ce in ce mai stinsa. Colivia se micsoreaza, gratiile devin din ce in ce mai groase, comprimand sufletul.

Atunci cand sufletul evolueaza deasupa dualitatii iar corpul fizic reuseste sa il urmeze prin translatie, transfigurare si transmutatie, Perceptia si Creatia se suprapun in Fiintare, iar sistemele de credinta devin caduce. Nu mai exista perpetuare a trecutului si nici anticipatie a viitorului, deoarece omul se manifesta in taramul tuturor potentialelor, acolo unde ceea ce intelegem prin trecut si viitor nu mai are sens.

Aripile Eternitatii sunt darul Divin al fiecarui om si asteapta fiecare suflet sa se trezeasca si sa zboare.

human-angels

Advertisements

2 responses to “Aripile eternitatii

  1. Nu ştiu dacă perspectiva este completă. Mă refer cu deosebire la credința în cineva, care nu este surprinsă. A crede în cineva este chiar încredere, care e diferită de credința în ceva. Credințele în lucruri se pot schimba, dar în persoane, ca ființe vii, e altceva.

    Like

  2. Articolul se refera la sistemele de credinta, a caror existenta in sensul definit este un fenomen impersonal, nu la domeniul integral subiectiv al increderii (credintei) in persoane. Acestea din urma includ iremediabil si asteptarile si ajungem tot la sistemele de credinta incubate individual si colectiv, impreuna cu dinamicile emotionale aferente. De altfel, chiar comentariul de mai sus ilustreaza asteptari in raport cu propriile sisteme de credinta si este un exemplu bun.

    Like

Lasati un comentariu !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s