Portalul din Decembrie 2012


Experienta portalului din Decembrie 2012


Dragi cititori,ca urmare a intrebarilor celor apropiati si a propriei calauziri, m-am gandit sa scriu un jurnal sau reportaj al experientei pe care am trait-o impreuna cu un grup de prieteni apropiati in zilele portalului din Decembrie 2012, asa cum a fost ea, cu confirmari sau intrebari. Aceasta insemnare nu este o invatatura spirituala, asa cum sunt majoritatea insemnarilor anterioare, ci o simpla evocare a celor petrecute, incluzand aspecte foarte umane, unele serioase, altele hazlii, dar si consideratii spirituale. Am inclus si poze pentru ca jurnalul sa fie mai edificator.

Glastonbury

Dupa ce s-a terminat evenimentul cu Fondatorii si Sal din Bucuresti si Apusenii Verzi, am simtit ca este important sa iau o decizie privind locatia aleasa pentru portalul de la sfarsitul lunii Decembrie. Existau mai multe optiuni, unele in tara, altele in afara tarii. Chiar in timpul evenimentului cu Fondatorii, imi revenea periodic in atentie triunghiul energetic Avebury – Stonehenge – Glastonbury din Marea Britanie, zona cu care am numeroase conexiuni si rezonante din vietile trecute.

Fiind mai multe optiuni, am cerut ghizilor mei sa se deschida numai acele drumuri care sunt cele mai potrivite. Si iata ca in tara, la locatiile pe care le aveam in vedere au inceput sa apara complicatii, incepand de la relatiile inter-umane pana la dificultatea accesului pe timp de iarna. Vorbind cu prietenii mei, m-am gandit sa exploram posibilitatea de a merge in peninsula Yucatan impreuna cu Jan si Sal. Acolo avea loc un eveniment de proportii (Synthesis) pentru celebrarea inceputului noii ere. In paralel, am inceput sa strang informatii si despre Glastonbury, zona care ma chema de mai multi ani, dar nu aparusera inca circumstantele potrivite.

Optiunea Yucatan se deschidea greu, era vorba si de multe resurse financiare, iar Glastonbury devenea din ce in ce mai stralucitor in perceptia mea. Am scris unui grup din zona, care efectua un pelerinaj in triunghiul de interes, fiind constienti de importanta momentului. Mi-a raspuns o doamna, foarte draguta, care isi cerea scuze ca nu mai are locuri pentru pelerinajul respectiv si, dupa ce si-a exprimat uimirea ca sunt tocmai din Romania, m-a rugat sa nu ma descurajez si mi-a trimis cateva link-uri cu relatii privind cazarea si transportul spre Glastonbury, precizand ca oamenii potriviti vor apare pentru tot ceea ce am nevoie. Cam asa se prezenta Glastobury si in perceptia mea, un taram magic, cu multiple vortex-uri si linii de camp energetice, cu parfumul ademenitor al legendelor Regelui Arthur si a magicianului Merlin.

Am inceput astfel sa conturez calatoria din Romania si am gasit si o pensiune care ma atragea (Pensiunea Camelot), avand si camera de meditatie, proprietara (Valerye) fiind initiata in lumea ezoterica. Aveam sa aflu ulterior ca Valerye functionase ca medium pentru biserica, facilitand comunicarea cu cei ce trecusera pragul in lumea de dincolo. Bineinteles, conform calauzirii, am scris mesaje mai multor pensiuni, dar cea care a raspuns consistent a fost Camelot. Decizia a fost atunci luata pe loc.

A ramas sa vorbesc cu prietenii mei si, treptat, s-a format micul grup de 4 persoane care a plecat in aventura spirituala de la Glastonbury. Fiind prieteni apropiati, dar si foarte diferiti in multe aspecte, ghizii spirituali au avut grija sa armonizeze atmosfera si sa lucreze intens cu ceea ce mai ramasese de rezolvat pe plan lumesc si spiritual. Cu Glastonbury nu este de gluma, mai ales cu ocazia unui eveniment cosmic de aceasta anvergura, energiile sunt intense si diversitatea vibrationala este mare, deci trebuie pregatire.

Intalnindu-ne de mai multe ori inainte de a pleca, am observat ca ghizii faceau treaba buna, exista echilibru si armonie in grup. Ne-am planificat si ce alimente sa aducem (in general concentrate organice), am mers impreuna la magazinele de profil, unde eu avem ceva experienta. Fetele deja facusera planuri ce mancare se poate prepara si trebuie sa spun ca experienta ulterioara a demonstrat ca s-au descurcat pe cinste.

Planuiam sa petrecem si Craciunul la Glastonbury, deoarece simteam ca va fi foarte bine in familia noastra extinsa, in plus, era complicat sa plecam chiar in ziua Craciunului. Daca mai tinem cont si de cele cateva zile necesare integrarii energiilor portalului, plus vizita la Stonehenge si Avebury, s-a conturat ideea sa plecam din Bucuresti pe 18 Decembrie dimineata si sa ne intoarcem pe 26 decembrie, seara.

Prima zi

Iata-ne asadar, era 18 Decembrie, la Otopeni in aeroport. Vremea se calmase dupa ce fusese cam zburdalnica zilele precedente. Poarta noastra de imbarcare avea numarul 11 si era scris deasupra un 11 o 11. Zborul era spre Paris, unde am ajuns dupa cateva ore placute.

Aeroportul din Paris este destul de mare, dar ne-am descurcat. Aveam cateva ore intre zboruri, asadar ne-am plimbat prin magazine si am mancat ceva la o micuta cantina. Cum zborul spre Bristol se apropia, ne-am dus la poarta de imbarcare. Avionul era unul de mici dimensiuni, cu elice. In scaunul din fata mea era o fetita de 7-8 ani foarte dezghetata, cred ca de nationalitate evreiasca, dupa cum vorbea cu mama ei, care se afla pe scaunul din partea cealalta a culoarului, impreuna cu fratiorul mai mic. La un moment dat, a inceput sa se joace si m-am prins si eu in joc. Se ascundea dupa spatar si aparea din cand in cand uitandu-se spre mine, moment in care eu incercam sa o prind, ceea ce genera hohote de ras si chicoteli. M-am amuzat impreuna cu ea copios, dar privirile severe ale mamei m-au facut sa fiu mai atent.


Dupa aceaste scene haioase, Anglia cu campurile ei inca verzi (clima este deocamdata mai blanda acolo sub aspect termic si aveam sa vedem ulterior copaci infloriti, flori si iarba in stare foarte buna) a incepu sa se vada pe geam si ne-am concentrat asupra imaginilor. In cateva momente avionul a aterizat lin si iata-ne in aeroportul din Bristol, unde trebuia sa ne astepte un taxi comandat de Valerye.
La control pasapoarte ne-am trezit ordonati intr-o coada mai lunga (dar organizata), in vreme ce posesorii de pasapoarte electronice (cu chip incorporat) treceau foarte repede. Cred ca Marea Britanie si Statele Unite vor fi terenul unor experiemente ”interesante” in anii care urmeaza.
Iesim, dupa ce ne-am recuperat bagajele, in holul principal.Mi-am adus aminte acum, cand veni vorba de bagaje, de o intamplare hazlie ce s-a intamplat in aeroportul din Paris, cu un bagaj de culoare rosie. Hazliu pentru noi, dar nu cred ca si pentru posesorul bagajului.. Stateam si urmaream cum se incarca bagajele pentru Bristol si am remarcat cum un om foarte solid, cu un fel de scufie de dimensiuni mari ce ii atarna pe spate, manipula bagajele. O facea cu relativa grija, cu exceptia unui bagaj de culoare rosie, care, din motive nedeslusite, avea un regim special. Era aruncat dintr-o parte in cealalta, dupa cum incurca fluxul celorlalte bagaje. In plus, mai primea si cate un sut pentru a se invata minte sa zboare ca un fulg. Ne-am gandit ca poate omul o fi sensibil la culoarea rosie, precum taurii sau, stiu eu, bagajul acela avea ceva pe constiinta. In fine..Il remarc imediat pe barbatul care urma sa ne conduca cu taxiul de la Bristol la Glastonbury, avea un afis foarte mic pe care scria Camelot. Aveam sa aflu ulterior ca era prietenul celui care conducea taxiul (si era si patron al firmei), diferenta foarte mare sesizata cand l-am cunoscut pe patron, un om deosebit si cu inima neobisnuit de deschisa pentru un englez.Dupa ce am pus bagajele noastre in spate (masina era destul de mare), m-am indreptat spre locul de langa sofer si m-am asezat pe scaun, spre spaima prietenilor mei care nu erau obisnuiti inca cu faptul ca in Anglia se conduce pe dreapta iar scaunul soferului este asezat invers fata de cum e la noi. Eu eram obisnuit, deoarece mai fusesem de multe ori in Marea Britanie, ceea ce insa nu ma scapa nici acum de uimirea de a vedea masinile care vin din fata si par ca nu au sofer. In cele din urma, prietenii s-au linistit si am glumit pe seama aceasta.

Omul care ne conducea acum avea sa faca introducerea pentru niste situatii mai provocatoare. Avea acel accent care ma determina sa inteleg numai aproximativ 40 % din ceea ce spune. Practic, elimina vocalele din cuvinte, pronuntandu-le foarte scurt. El vorbind si eu incercand sa ii decodez energia cuvintelor, s-a infiripat o oarecare conversatie, ceea ce a facut sa treaca mai usor timpul.

Se inserase deja si iata-ne in Glastonbury, la pensiunea Camelot, care era oarecum pitita intr-o fundatura, la baza dealului Torului, un vortex energetic important din Glastonbury.
Atunci s-a petrecut prima ciudatenie cu timpul, Valerye, care mai avusese oaspeti si stia orarul zborului de la mine, era total nepregatita, asteptandu-ne cu o ora mai tarziu.. Era asa cum mi-o imaginasem: dreapta, usor rigida si chiar severa, dar un suflet initiat si dedicat spiritualitatii. Mai tarziu, datorita unor evenimente hazlii pe care am sa le descriu, am realizat ca s-ar putea sa nu ne uite prea curand..

Camerele la pensiunea Camelot au nume si energii diferite. Eu m-am cazat in camera Merlin, prietenele in camera egipteana iar prietenul meu in camera arhanghelului Mihail. Ulterior, el avea sa ajunga locatarul de drept al camerei de terapii pe intreaga perioada a sederii, datorita unor evenimente neasteptate.

Nerabdatori, dupa ce ne-am asezat bagajele in camere si ne-am aranjat, am decis sa pornim la explorarea locurilor, desi era intuneric. Valerye ne-a explicat cum e cu cheia de la intrare (procedura nu era tocmai simpla, au fost oaspeti care au lasat-o inchisa in casa si a trebuit sa iasa pe geam) si si-a exprimat ingrijorarea ca ne vom pierde, cum s-a mai intamplat si cu un alt grup. Am linistit-o, spunandu-i ca am telefonul si o pot suna. Ne gandiseram chiar ca am putea sa o strigam daca ne ratacim, atata liniste era in acea zona de Glastonbury. Un strigat in noapte cu accent strain ar fi creat probabil ceva agitatie si am fi fost luati in primire de vecinii speram binevoitori.

Cu harta si lanterna in mana, iata-ne ratacind pe stradutele mici si linistite, cautand Tor-ul. Ajungem la un moment dat intr-un loc unde ar fi trebuit sa gasim un drum care ducea la Tor, dar ia-l de unde nu-i. Era si foarte intuneric, in apropiere fiind un camp. Iata insa ca previziunea doamnei dragute de la inceput s-a adeverit si am gasit un cuplu care iesise sa isi plimbe cainele. Aveam sa obsevam mai tarziu ca foarte multi oameni au caini acolo, unii chiar mai multi caini de diverse rase, pe care ii plimba impreuna.

Foarte draguti, ne-au condus la bifurcatia unde ne rataciseram si ne-au aratat ca trebuie sa trecem printr-un gard si, intr-adevar, am gasit drumul spre Tor. Am mai discutat si am aflat ca sunt casatoriti de mult timp. M-a impresionat atmosfera calda dintre ei si faptul ca erau foarte prietenosi cu niste straini rataciti in noapte. Cainele lor aveam sa il vad apoi de multe ori in geamul casei. Cred ca medita, ca nu prea avea ce sa vada exceptand acelasi peisaj, frumos e drept, dar care parea incremenit in timp. Cand am mai trecut pe acolo, aveam sa il observ cum intoarce capul dupa mine, cu mult calm, apoi il indreapta la loc, privind imperturbabil in zari. La un moment dat, cand am trecut pe acolo, cei doi erau la masa si ne-au facut semn cu mana iar noi le-am raspuns. Living-urile lor aveau geamuri mari si, de multe ori, nu erau acoperite, fiind expuse vederii. Interesant insa, aveam sa remarc ca ei nu sunt atat de curiosi sa se uite pe geamurile luminate ale vecinilor.

Am mai mers un pic facand o recunoastere spre Izvoare (Chalice Well, White Spring), abatie (Abbey) si ne-am intors acasa la Valerye, reusind performanta sa gasim casa si sa nu fortam usa de la intrare. Ne-am odihnit in noaptea aceea, pregatindu-ne pentru a doua zi, 19 decembrie, cand planuiam sa trecem prin toate zonele energetice importante ale Glastonbury-ului.

======== continuare =========
A doua zi (19 Decembrie)

A fost o zi relativ linistita si calma, asa fiind si scrierea mea.
Noaptea ce tocmai trecuse nu aveam sa o uitam prea curand. Am realizat ca nu am acordat suficienta atentie cand Valerye ne-a spus ca opreste caldura intre orele 10 seara si 7 dimineata. Noaptea la mine in camera se facusera 15 – 16 grade si, cum ma simteam oricum ca bagat in priza din cauza energiilor, somnul a fost destul de scurt, totusi odihnitor. Ceva trebuia insa facut, deoarece nu intentionam sa ne pregatim pentru expeditii la polul nord. Nu inca..
M-am trezit devreme si am coborat la micul dejun care era in sufragerie, la parter (camerele noastre erau la etaj). La micul dejun cerusem special fructe, la care se adaugau pentru cine dorea cereale, iaurturi, paine prajita, miere, magiun. Eram singur, Valerye era plecata si, in rest, nu se trezise nimeni. Ma uitam pe geam, afara era ploaie si vant, totusi destul de cald dupa cum aveam sa realizam. Noaptea erau undeva in jur de 8-9 grade, ziua putea sa ajunga si pana la 14 grade. Desigur, cu variatii de la zi la zi.Cand priveam pe geam cum ploua si bateau rafale de vant, fiind in general destul de atent la ce se intampla in jur, am observat cum din casa de vis a vis a iesit o femeie intr-un halat. M-am mirat ca era atat de sumar imbracata, mai ales pe vremea aceea, parea ca tocmai iesise din baie. Am observat apoi ca iesise sa isi ia corespondenta care era lasata chiar in fata usii. O pala de vant i-a ridicat un pic un colt din halat si atunci m-a si vazut cum o priveam. S-a uitat mirata la mine, apoi a intrat repede in casa. Atunci am invatat o lectie, nu trebuie sa observi niciodata vecinii chiar daca se afla in raza privirii tale. Aceasta era cutuma locului si nu era usor pentru noi sa o respectam in totalitate, dar cel putin ne-am straduit.Dupa ce s-au trezit si prietenii, au mancat si ei si ne-am hotarat sa mergem la Tor si la izvoare (Chalice Well), apoi la magazin ca sa ne aprovizionam cu ce mai era necesar (nu doream sa calcam prin supermarket in cele 3 zile). Vremea era asa cum am descris-o, dar cu totii eram plini de energie si entuziasm.In acel moment a aparut Valerye si am ridicat problema caldurii. Ea a replicat ca asa e in Anglia, ei nu isi incalzesc casele permanent si trebuie sa recunosc din ce am vazut ca asa este. Dar clima lor este mai rotunda, mai blanda (inca) si probabil ca de aceea nu incalzesc prea mult, in vreme ce noi suntem supusi unor variatii destul de mari de temperatura. Nu ne-am lasat, am aflat astfel si unde este termostatul, ceea ce s-a dovedit foarte util, dupa cum se va vedea. Pana la urma, cu o strangere de inima, Valerye a acceptat ca ar putea sa lase mai multa caldura noaptea, dar o simteam ca inca mai contempla ideea.

Am iesit din casa si ne-am indreptat spre Tor, asa cum ne indrumasera oamenii draguti din ziua precedenta. Era multa umezeala, vantul batea puternic, dar ploaia era destul de calda. In acea perioada, deasupra Marii Britanii era o formatiune noroasa ca un vortex, care plimba ploile intre sudul Angliei (cam pe unde ne aflam noi) si Scotia si inapoi. Ea era alimentata de aerul cald ce venea dinspre ocean (ulterior am glumit cu Jan si Sal spunand ca acel curent cald venea din Yucatan, ceea ce totusi nu era exclus) si de aerul mai rece dinspre nordul Europei.

Drumul spre Tor, dupa ce iesi din strada circulata si incepi sa urci dealul, este alcatuit din trepte, multe trepte. Cand am inceput sa urcam, am simtit un mare impuls de energie si am urcat inaintea grupului. Era ceva care ma atragea si nu am mai simtit nici un fel de greutate. Acelasi drum aveam sa il repet in ziua urmatoare, prima zi din portal, cand s-a si intamplat ceva foarte interesant.


Am ajuns cu totii sus si ne-am ales locuri mai linistite in interior sau langa peretele exterior al Tor-ului, unde am meditat. Tor-ul este un turn care nu are acoperis si poti vedea cerul din interior. Desigur, aceasta insemna si ca ploua zdravan inauntru, dar nu ne-am simtit afectati in nici un fel.

Dupa ceea ce am simtit, inclin sa ii dau dreptate lui James Tyberonn in descrierea vortexului Torului. Este energie transcedentala (vibratia chakrei coroanei), masculina, culoarea violeta fiind destul de prezenta.



Si iata-ne acolo sus, tacuti, meditand in bataia vantului si rapaiala ploii impreuna cu alti nebuni frumosi, unii cantand altii meditand.. Ne-am simtit transportati in afara povestii de zi cu zi a umanitatii, intr-un spatiu suspendat in timp. Din cand in cand deschideam ochii si priveam de la inaltime panorama.
Dupa ce ne-am simtit incarcati suficient cu acea energie, am coborat cu intentia de a merge la urmatorul punct de interes, la izvoare. Traducerea exacta cred ca ar suna ca Fantana Potir (Chalice Well) si, in insemnarile urmatoare am sa includ mai multe poze de acolo.Chalice Well era la mica distanta dupa ce cobori de la Tor, intr-o gradina cu aer magic. Acolo energia era diferita, de esenta feminina, amplificand intuitia. Am platit la intrare si ne-am luat si harti plus un recipient pentru ca sa ne luam fiecare apa. Apa continea mult fier si minerale, nu era recomandabil sa bei des, dar ocazional, asa cum era cazul nostru, umplea de vitalitate si buna dispozitie.


Daca va doriti un coltisor de rai, plin de magie, mister si energie feminina ocrotitoare, Chalice Well ar trebui sa fie printre primele optiuni. Sus, unde era fantana, capacul avea o Vesica Pisces si era si o inscriptie ce indica un loc de reflectie si reculegere. La toate gurile de izvor din parc (si erau mai multe) erau marcate locuri de liniste si reflectie. Este greu de descris in cuvinte pacea si magia acestui loc, de aceea am sa continui cu jurnalul.
La iesire am gasit un mic magazin care avea cristale, obiecte decorative, feng shui si multe altele. Am cumparat fiecare cate ceva, nu multe, atat cat sa ne aminteasca si sa ne ajute sa ne reconectam.
Biletul pentru Chalice Well permite intrarea de mai multe ori in aceeasi zi.
Mergeam prin ploaie dezinvolti, fara sa ne afecteze si am hotarat sa mergem pe acasa si apoi la magazin, ca sa ne facem provizii pentru urmatoarele zile.Acasa am dat de Valerye, care m-a tras intr-un colt si mi-a spus ca a meditat asupra situatiei cu caldura si a decis ca da, poate sa ne dea, dar ar dori o diferenta de pret deoarece considera ca facuse oricum multe reduceri cu cazarea. Trebuie sa recunosc ca exista ceva adevar in ce a spus, in plus, suma ceruta nu era semnificativa fata de alte cheltuieli, asadar i-am raspuns ca da, cu conditia ca tot grupul sa fie de acord (ceea ce s-a si intamplat). In plus, i-am mai spus ca doresc sa ne achitam seara aceea de toata partea financiara. A zambit complice (buna dispozitie ii crescuse semnificativ) si a spus ca da, intelege, vrem ca energiile sa fie bune pentru zilele urmatoare.Dupa acest dialog interesant cu Valerye, am mancat, ne-am odihnit putin si am plecat spre magazin. Era un singur magazin mare in zona, langa Abatie, pe nume Morisson. Se gaseau lucruri interesante, inclusiv salate de sezon, fructe si multe altele. Intram in magazin si ne despartim, fiecare dupa ceea ce il interesa. Termin cumparaturile, ajung la casa si intind o bancnota de 50 de lire. Omul de la casa se uita cu uimire la ea si cheama pe un altul care ia bancnota si se duce undeva departe. Dupa un timp, vine cineva fluturand bancnota mea si spunandu-i casierului ca bancotele de tip nou nu se verifica. Am aflat ca bancnota pe care o aveam era de ultima generatie si crea uimire chiar si nativilor. In fine, termin si ma asez pe o banca aflata langa casele de marcat, asteptand pe ceilalti sa isi termine cumparaturile.Timpul trece, nici urma de prietenii mei, iar eu incep sa devin popular. O babuta cu baston se aseaza si ea pe banca, imi zambeste si incepe sa vorbeasca cu mine cu acel accent in care nu reuseam sa disting vocalele. Ii zambesc si eu, dau din cap, dar situatia se ingroasa. Continua incurajata de atitudinea mea si ma simt dator sa o lamuresc ca nu sunt de al locului si nu prea inteleg ce spune. Se inroseste un pic, isi cere scuze si se restaureaza linistea.

Timpul trece si iar risc sa devin popular. Nici urma de grupul meu si ma gandeam ca au plecat deja.. Dar nu era asa, aveam sa aflu ca un vortex energetic i-a absorbit intr-atat incat au uitat ca mai exist si eu. Era vorba de raionul de ciocolata care cred ca nu a fost niciodata studiat cu asemenea rigurozitate de cand Morisson a decis sa inalte magazinul.

Chiar cand ma pregateam sa aleg calea libertatii, iata-i aparand, cu figuri vesele. Ne indreptam spre casa cu o multime de marunt in buzunar, foarte folositor pentru a compensa efortul termic al lui Valerye. Venisem din tara cu bancnote mari, asa gasisem la banca.

O iau pe Valerye deoparte, dupa masa de seara, platesc toata suma ce ramasese si observ cum se imbujoreaza si devine din ce in ce mai volubila. Dupa ce ating si latura spirituala, deschizand subiectul Reiki, Shamballa, Karuna, Maestri Inaltati, Valerye era deja a mea. Ma anunta cu ochii stralucitori ca va conduce o meditatie la care ne invita sa participam, impreuna cu prietenele si prietenii pe care ii va invita, pe data de 22 decembrie. Am acceptat si i-am multumit.

Am ajuns la subiectul meditatie si trebuie sa vorbesc aici despre ceea ce merita toti banii la pensiunea Camelot: camera de meditatie. Este o camera relativ mare fata de restul, care se continua cu o extensie in gradina numita camera de terapie. Valerye era initiata in Reiki si Karuna si, in plus, isi crease propriul sistem reiki, Anubis Reiki, bazat pe geometria sacra, primit prin channeling.
Camera de meditatie era plina cu cristale, unele foarte mari precum cel asezat chiar in centru (cristal de Arkansas), poze cu maestri din care nu lipseau Mooji, Sai Baba, Babaji (cu care vom si interactiona dupa cum se va vedea), Sananda, Yogananda, statuete cu zeite hinduse, esente parfumate, dispozitive energetice pe baza de baghete de cristale si bobine de cupru. Camera avea o vibratie foarte mare si sesizam acest lucru desi intreaga zona era in vibratii si energii mari.

In acea seara am condus o meditatie care sa pregateasca grupul pentru energiile ce urmau sa vina din ziua urmatoare. L-am chemat pe dragul meu Sananda si pe asistentii sai si toti ghizii nostri. A fost o meditatie foarte puternica si am trecut prin procedurile iertarii, gratitudinii, dizolvarii dependentelor, alinierii corpurilor si pregatirii pentru ascensiune. Sananda stralucea in centrul camerei, care se umpluse de fiinte de Lumina, invaluindu-ne cu iubirea Lor.

Eram gata acum pentru ziua urmatoare, prima din cadrul ferestrei cosmice.

======== continuare =========
A treia zi (20 decembrie)Prima zi a portalului.. Ma trezesc devreme si cobor la micul dejun. Afara ploua cu generozitate, vantul batea cu putere iar Tor-ul, vizibil de la geamul mare din living, disparea din cand in cand in ceata. Simt o vioiciune stranie si inexplicabila in mine in acelasi timp cu o profunda pace si detasare. Imi dau seama ca simt mai multe dimensiuni ale mele simultan.Valerye apare cu aceeasi vioiciune si da semne de mare generozitate. Imi spune ca a hotarat sa faca meditatia cu noi in seara aceasta pentru a fi pregatiti pentru 21 Decembrie. Sunt de acord si ii multumesc. Mai imi spune totusi ca prietenul meu trebuie sa se mute in camera de meditatie sau de terapie timp de 3 zile, deoarece venea un cuplu care rezervase camera arhanghelului Mihail. Acest lucru fusese convenit anterior, deci nu era nici o problema.Se trezesc apoi toti prietenii mei si iau si ei micul dejun. Realizam apoi mutarea in camera de terapii a prietenului nostru, care nu parea prea entuziasmat. I-am profetit ca ii va place atat de mult, incat nu va mai dori sa se intoarca in camera initiala dupa ce cuplul va pleca. M-a banuit ca ii spun numai asa, ca sa il incurajez, dar profetia s-a adeverit in totalitate, spre uimirea lui Valerye.
Camera de terapie era o anexa a cladirii initiale, o extensie in gradina, cu geamuri mari de termopan. Daca dadeai la o parte perdelele mov deschis, gradina inca verde se putea admira cu usurinta. O singura problema era, se auzea rapaitul ploii pe acoperisul camerei, dar era un sunet placut pana la urma.Ne pregatim sa iesim cand apar Justin si Kate. Ulterior Valerye mi-a spus ca nu sunt un cuplu, ci frati. M-am mirat, deoarece nu semanau de loc. Justin era un tip dintr-o bucata, direct si sincer, vorbind mereu cu ton ridicat. Avea bineinteles acel accent admirabil pe care nu il intelegeam de loc. Kate era o fata tanara, scunda, cu par carliontat si lung, fermecatoare in modul in care vorbea engleza. Parca era o melodie. Si la ea aveam probleme sa inteleg ce spune, dar aceasta deoarece ma lasam purtat de melodia cuvantarii ei mai degraba decat sa ma concentrez pe inteles.


Energiile incep sa se amplifice rapid. Simt o vibratie foarte puternica si la un moment dat imi pierd total simtul orientarii. In loc sa urc pe scari am ajuns in camera de meditatie. Ies sa urc la noi si ma trezesc in bucatarie. Ma adun incet in cet si reusesc sa ajung in camera mea la etaj de unde mai aveam de luat diverse lucruri. Ceasul meu arata ora 11:11. Ne pregatim sa iesim. Torul era invaluit in ceata, ploaie si vant.
Ajungem la trepte si iar ma simt atras cu acea forta irezistibla care ma face sa o iau inainte. Pe masura ce urcam treptele, am murit si am inviat din nou, reasamblat intr-o alta paradigma. Am retrait cu fiecare treapta pe care o urcam toate emotiile mele de la copilarie pana in prezent, toate tristetile si bucuriile, toate provocarile si dificultatile. Era ca un film emotional, ce se desfasura automat, fara nici un fel de interventie din partea mea.. Cand am ajuns sus, am avut sentimentul clar ca am trecut deja prin portal. Energiile erau foarte mari, dar la un nivel spiritual elevat.

Au ajuns si prietenii mei, fiecare avand propria experienta. Si atunci se intampla ceva magic. Oamenii care erau sus au plecat, ploaia s-a oprit si am ramas numai noi 4, meditand in Torul care era invaluit in ceata. Dimensiunile s-au deschis si am vazut vremurile de demult, cu cavaleri si cu magi, cu initieri secrete si momente sacre. Am intrerupt sirul de imagini, concentrandu-mi atentia pe Lumina Aurie.

Dupa meditatie, am facut un ritual de impamantare a transformarii ce a avut loc in fiecare dintre noi. Tacuti si patrunsi de momentul sacru, am inconjurat Tor-ul de 7 ori. Ceva s-a transformat in noi atunci si nimic nu va mai fi la fel.
Coboram apoi treptele Torului si ne indreptam catre izvoare, in acel parc magic, Chalice Well. Ploaia a reinceput dar noi mergem inainte.. Ajungem in parc si ii simtim energia fiecarei plante, fiecarui copac si loc de meditatie.

Am ramas mai mult acolo, meditand sau bucurandu-ne de magia si frumusetea locului. Clipocitul apei izvoarelor, rapaiala ploii, energia feminina ocrotitoare ne-au transportat intr-un fel de transa si ne-am urnit cu greu spre urmatorul loc sacru, Abatia (Abbey).

Pana acolo am mai mers ceva, stiam din plimbarile din zilele trecute. Ploaia se intetise si vantul de asemenea. Abatia se afla intr-un parc de dimensiuni foarte mari. Am intrat in Capela Doamnei, unde am simtit un fenomen foarte interesant. Erau mai multe linii energetice pe un spatiu foarte mic. Simteai cand energie inalta, cand nivelul era mic, cand brusc, dupa cativa metri crestea foarte mult.

Dupa ce ne-am incarcat energetic din acel loc al inimii, ne-am indreptat incet incet spre casa.

Valerye isi sunase prietenele pentru meditatie, care urma sa se desfasoare la ora 7 seara. Era foarte exotica in acea seara. Valerye era o femeie intre 70 si 75 de ani, cu o figura asceta brazdata de multe cute. Purta ceva ce as numi ca fiind o pijama roz, posibil insa sa fi fost un fel de imbracaminte de casa. M-am gandit ca totusi nu era prea rau, rozul era culoarea iubirii neconditionate.

Dar nu s-a oprit la atat, ci si-a pus si un fel de esarfa egipteana care ii atarna la gat peste pijamaua roz. Oamenii au inceput sa vina incet incet si exista senzatia de intrunire secreta. Valeye ne-a strans apoi ca sa ne purifice si sa ne aseze intr-o ordine stricta. Am avut privilegiul sa ma aseze la dreapta ei, dupa ce m-a parfumat cu un fel de esenta de flori. Nimeni nu a scapat neparfumat.

A fost un sentiment placut acolo, in acea camera de meditatie, cu oameni veniti de peste tot. Valerye a facut o multime de invocatii, a deschis porti dimensionale si a invocat cred toata Imparatia Cerurilor. Nu am sa insist asupra a ceea ce am vazut si simtit, dar pot sa spun ca a fost o energie placuta a iubirii in acea camera atunci. Ceva am sa mentionez insa, mi s-au arata cateva imagini din viitorul apropiat, cu multe miscari de strada si proteste, ceva ce parea sa fie la nivel global. Valerye l-a invocat pe Sananda pe culoarea Violeta si asa mi-a aparut si mie, desi eu il percep altfel.

Meditatia se termina, am mai stat de vorba un pic, apoi oamenii plecara.

Am discutat si cu Justin si Kate, care spuneau ca merg la un fel de ashram, unde se canta la chitara si se faceau diverse activitati.

Seara tarziu am facut propria noastra meditatie. Am exersat si supra- tonuri, iar fetele au gasit cu cale sa le interpreteze intr-un mod original. Aceasta a declansat un flux de evenimente neasteptate in zilele urmatoare, despre care am sa povestesc. In meditatia noastra am invocat si eu pe dragul Sananda si asistentii sai, pe Melchizedek, Enoch, Metatron si pe toti ghizii nostrii. Ordinele Melchizedek, Enoch si Metatron cuprind multe Fiinte de Lumina si nu trebuie intelese ca o singura fiinta, desi Melchizedek mi se arata mereu cu un anumit chip. Ordinul Enoch este specializat pe stiinta ascensiunii. Meditatia a fost intensa si dedicata integrarii energiilor ascensiunii. Ne-am simtit foarte energizati.

Sa revin la supratonuri. Unele dintre sunetele emise de noi in joaca au trezit uimirea lui Justin si Kate, ce se aflau in camera de deasupra. Ei se culcau in general devreme, dar in acea casa se auzea totul. Astfel, au simtit dorinta sa participe la meditatiile noastre din zilele urmatoare ca sa observe ce lucruri nemaivazute faceam acolo. Voi descrie in insemnarile urmatoare ce evenimente neasteptate s-au petrecut dupa aceasta.

Dupa meditatie, cu multa pace in suflet, ne-am culcat asteptand nerabdatori ziua de 21 decembrie.

======== continuare==============

A patra zi (21 decembrie)

Ziua mult asteptata.. Dimineata devreme, la micul dejun il intalnesc pe Justin cu care stau de vorba. Este interesat si intrigat de ceea ce ii spun, de previziunile de viitor. Kate nu coborase inca. Se pregateau sa mearga si ei la Tor, Chalice Well si dupa aceea la ashram.

Cu ceva vreme in urma, discutand cu Sal si cu arcturienii despre cele 3 zile, ei au facut o previziune interesanta, au spus ca cel putin una dintre zilele portalului va fi insorita. Nu au intarziat sa adauge ca vremea este foarte greu de prevazut cu atata timp inainte (erau 6 luni). Desi stiu ca arcturienii sunt foarte intelepti si priceputi, nu imi venea sa cred ca pot prezice aceasta cu cateva luni inainte. Prezenta mea Divina mi-a transmis insa ca previziunea este bazata pe alegerea Mamei Geea de a sprijini tot ceea ce vine din Lumina si Iubire, incluzand toate sufletele luminoase ce vor sa creeze o noua era pe planeta Pamant.

21 Decembrie 2012 a fost primavara in Glastonbury. Soarele stralucea pe cerul albastru, cu nori pufosi si lumina toate sperantele si viziunile adanc ascunse in sufletele noastre atata timp.. In aceasta vibratie ce ma patrunde si acum, cand scriu, am sa limitez cuvintele ce descriu acea zi minunata, dar am sa includ mai multe imagini, lasand cititorul sa simta si sa vada ceea ce noi am simtit si vazut atunci..
Justin si Kate plecara iar eu am ramas sa imi astept prietenii, care nu au intarziat sa apara. Simt totusi o atractie irezistibla catre Tor si plec inaintea lor, dupa ce stabilim sa ne intalnim acolo sus.

Merg singur pe strazile insorite catre dealul Torului si admir pomii infloriti si vegetatia bogata. La baza dealului, simt un om foarte serios cum se uita insistent la mine si apoi ma si striga. Era Justin care tocmai coborase cu Kate de la Tor. Dau mana cu el si, inainte sa ma dezmeticesc, Kate ma imbratiseaza cu mult patos. Surprins de aceasta impulsivitate ce contrasta cu retinerea lor din zilele precedente, imi afund obrazul batut de vant in caciula ei pufoasa si ma simt foarte bine. Ochii ei zambeau si erau fericiti in contrast cu gravitatea si seriozitatea lui Justin. Mi-a placut de ei amundoi atunci, le-am simtit sperantele si visele.. Ne-am luat ramas bun pe moment si m-am indreptat spre Tor, pe treptele binecunoscute.

Valerye ne-a prevenit ca va fi foarte multa lume la Tor si e posibil sa nici nu ne putem apropia. Da, a fost ceva lume, dar am ajuns cu bine acolo sus unde, spre placuta mea surpriza se pregatea o ceremonie ritual. Era deja un grup mare de oameni, foarte diferiti, din diverse colturi ale lumii. Unii meditau, altii cantau, bateau tobele sau discutau cu infrigurare. Soarele lumina peste toti..

Desi prefer sa evit grupurile mari de oameni, atunci m-am simtit foarte bine. Eram ca un fel de familie, cu totii stiam de ce am venit acolo si aveam numai compasiune si iubire unul fata de celalalt. Poate ca familiile noastre biologice ramasesera acasa, intrebandu-se daca nu cumva ne-am pierdut luciditatea, dar familia de acolo, de la Tor avea atata dragoste incat am uitat de tot ceea ce am lasat acasa..

Lumea venea din ce in ce mai multa si apar si prietenii mei. Suntem organizati intr-un cerc pe mai multe randuri iar in centrul cercului incepe ritualul. Organizatorii, costumati in mod foarte sugestiv, au invocat spiritele celor 4 puncte cardinale si al Mamei Geea. In centrul cercului era un fel de foc unde se ardeau tamaie si esente parfumate si mai era si un potir cu apa.

Ne prindem de mana pentru a uni si sincroniza energiile iar coordonatorii ritualului trec la treaba. Langa mine se afla o fetita cu mama ei iar fetita, un pic sovaielnica, imi intinde mana. Ii intind si eu mana si mainile noastre se unesc la mijloc. In partea cealalta se aflau toti prietenii mei si ne tineam de mana unul de celalalt.

A urmat apoi un ritual simbolic, in care am scos dragonul adormit al Pamantului la Lumina si l-am eliberat. Parca se simtea cum dragonul adormit se trezea in lumina soarelui si revenea la viata. Apoi, folosind tonuri sacre, am deschis inimile si am transmis iubire in apa din potir, cu care apoi au fost binecuvantati toti cei ce au dorit. Ne-am intors spre exteriorul cercului si am transmis un urias val de iubire catre toata planeta, la ora 11:11. Se simtea cum o unda circulara de iubire si speranta a fost emisa din cercul Tor-ului catre toata planeta, unde s-a unit cu toate undele de iubire transmise de la celelalte ritualuri din zonele sacre planetare. Eu si prietenii mei eram in zona de sud est a cercului, transmitand energie catre mult incercatele zone ale Europei Centrale si de Sud Est, inclusiv Romania.

Veti putea vedea si simti cele descrise de mine in pozele ce sunt incluse mai jos. Cuvintele nu pot descrie numai ele ce s-a intamplat atunci, dar sper ca imaginile sa compenseze tot ceea ce simturile cititorului doresc sa perceapa.

Evenimentul de mai sus a avut si o alta fateta despre care simt ca este necesar sa vorbesc. Fiind foarte empatic, am simtit sperantele si visele tuturor sufletelor din grupul cel mare de la Tor, inclusiv o anumita dezamagire ca nu s-a intamplat imediat ceva spectaculos in plan fizic. Cred ca ficare om spiritual care cunostea semnificatia celor 3 zile, chiar daca era bine informat din punct de vedere tehnic despre probabilitati, si-a dorit ca ceva sa se intample in plan fizic, ceva evident care sa demonstreze si celor sceptici ca nu a fost o nebunie toata aceasta manifestare.

Desi a existat o probabilitate ca perturbatiile electromagnetice petrecute in frecvente spirituale foarte inalte sa propage in plan fizic perturbatii ale tehnologiei electronice terestre, exceptand cateva situatii mai ciudate pe care le-am intalnit, nu pot spune ca s-a intamplat ceva atat de evident incat sa atraga atentia celor sceptici. Dar, desi fenomenele prevazute ca probabile nu s-au manifestat evident acum, cu ocazia portalului, este foarte probabil ca ele sa inceapa sa se petreaca odata cu intensificarea activitatii solare din acest an, 2013. Este un exercitiu util in opinia mea sa invatam sa depindem mai putin de tehnologia conventionala pe masura ce transformarile se accentueaza.

Sa revin insa la cele descrise. A fost nevoie sa lucrez intens cu dragul meu Sananda in acea seara pentru a elibera acea incarcatura emotionala si a reveni in pace si acceptare. I-am multumit Lui pentru marea rabdare si iubire cu care ma ajuta si ne ajuta iar Pacea si Iubirea Lui m-au readus in starea de Gratie Divina.

Dupa ce am plecat de la Tor, ne-am indreptat catre Chalice Well, la izvoare, dar acolo era foarte multa lume si era greu sa meditezi. I-am intalnit pe prietenii nostri, Justin si Kate, i-am salutat, dar am decis sa mergem la un alt punct de interes la care nu ajunsesem: Paducelul Sacru (Sacred Thorn). Acest copac sacru este conectat cu legenda lui Joseph de Arimathea si infloreste de doua ori pe an.

Se afla pe un deal, Wearyall, de unde se vede si Tor-ul. Calea catre el am gasit-o usor, am mers pe strazile insorite, printre casute cu aranjamente florale colorate. Dar, am depasit locul de unde se ajungea la copac si a trebuit sa ne intoarcem, dupa cum ne-a ghidat un om binevoitor. Ne-am suit pe deal, pamantul era inca ud si alunecos, dar acolo sus am putut admira tot Glastonbury-ul, atat partea foarte spirituala si magica, cat si partea mai comerciala si aglomerata.

Privelistea era foarte frumoasa, soarele stralucea si am mai stat pe banci sa contemplam. Micile balti de pe camp se transformasera in urma ploii in adevarate lacuri, care straluceau in soare. Tor-ul se vedea in departari si inca era multa lume acolo..

Dupa ce ne-am simtit bine si ne-am incarcat energetic, ne-am despartit, unii ne-am indreptat catre casa, ceilalti s-au mai plimbat prin oras. Acasa au fost niste situatii cu Valerye despre care insa nu am sa povestesc in insemnarea de astazi, ci in urmatoarea.

Justin a dorit sa participe in meditatia de seara, a venit cu noi acolo. Intrasem mai devreme in camera de meditatie sa ascultam muzica, iar fetele studiau carti despe cristale. Justin vorbea cu mine dar, din pacate, din cauza accentului intelegeam prea putin imediat si imi trebuia ceva timp sa decodez energetic ceea ce dorea sa imi transmita. La un moment dat am iesit din camera si a ramas numai el cu una dintre prietenele mele. Ea citea, nu intelegea nici ea prea mult, iar Justin s-a simtit rejectat si a iesit lasandu-ne singuri seara.

Privind in urma, dar si atunci, aceasta situatie m-a intristat, dar asa a fost sa fie. Au existat si consecinte, dublate de un al fenomen pe care l-am provocat la pensiunea Camelot. Datorita meditatiilor puternice si energiilor de mare anvergura ale grupului nostru, s-au schimbat pur si simplu energiile dominante in camera de meditatie, in cristale. Valerye a simtit aceasta si consecintele nu au intarziat sa apara. Voi descrie ce s-a intamplat in insemnarile urmatoare, pentru a va lasa sa simtiti parfumul spiritual al acelei zile nealterat de micile zbateri lumesti.

Puteti vedea pozele imediat mai jos. Intr-una dintre ele, in centru, veti putea vedea pe Justin si pe Kate (cu caciula ei alba inconfundabila).




















=========== continuare =====================

A cincea zi (22 decembrie)


Traim intr-o lume foarte interesanta, cu multe contraste ce pun la incercare si cele mai mari constiinte ce vin sa se intrupeze aici. Atunci cand radiezi Lumina interioara catre cei din jur, foarte multe lucruri se pot intampla. Pot deveni mai buni, mai iubitori, pot sa inceapa sa iti puna intrebari pentru a descoperi si ei secretul sau pot pur si simplu sa devina din ce in ce mai iritati, cu tine si mai ales cu ceea ce nu accepta din ei insisi. Uneori trebuie sa cobori in ring pentru a valida manifestarea lor si a nu o lasa sa scape de sub control. Apoi, poti prelua aspecte de negativitate in aura, intr-un mod care sa nu iti dauneze. Sau poti deveni transparent la negativitate, lasand-o sa treaca prin tine si sa se intoarca la sursa ei.. Sau.. poti sa raspunzi cu aceeasi moneda, functionand ca o oglinda pentru manifestarea celuilalt.
Daca stii cum sa faci, poti indiferent de ceea ce ai ales initial sa transmuti negativitatea in iubire neconditionata, sa o amplifici si sa o trimiti catre sursa ei, fara a avea asteptari..
Am facut aceasta scurta introducere pentru a lasa cititorul sa inteleaga anumite dinamici energetice corespunzatoare evenimentelor mai putin placute pe care am promis in insemnarea precedenta ca le voi descrie.Acum cand scriu aceste randuri, corelat cu ceea ce am simtit atunci, pot spune ca Valerye era un suflet singur. Familia o repudiase datorita alegerii caii evolutiei spirituale.. Pensiunea ei era un altar si, in acelasi timp un loc unde oamenii veneau la terapie sau sa isi petreaca pelerinajul din Glastonbury. In acest context, ea avea de invatat sa gaseasca un echilibru atat in relatiile cu ceilalti oameni cat si in gestionarea situatiilor in care primesti vizitatori in altarul tau. Se pare ca si-a ales de aceasta data profesori din Romania pentru a evidentia acele aspecte la care mai avea nevoie sa lucreze.Sa ne intoarcem in ziua de 21 Decembrie. Observasem un comportament partinitor al lui Valerye fata de noi, grupul din Romania, altul decat cel fata de vizitatorii englezi, Justin, Kate si inca o persoana. De exemplu, avea mare grija sa ne spuna sa nu facem zgomot cand venim seara ca sa nu ii deranjam pe ceilalti, desi noi aveam grija sa fim discreti in vreme ce Justin, fara intentie desigur, vorbea intr-un mod care cred ca se putea auzi si din afara casei, dis de dimineata cand se trezea. Apoi, noi eram singurii care ne spalam vesela dupa micul dejun, in vreme ce ceilalti vizitatori o lasau in chiuveta, dar tot primeam reprosuri. Mai mult, folosind dusul care avea probleme, am fost singurii care nu i-am inundat casa.Desi ne-am comportat ca niste sfinti in primele zile, Valerye nu pierdea ocazia sa ne tot spuna ce avem si ce nu avem de facut, in mod special noua. Vazand ca toleram acest lucru, desi nu meritam majoritatea din atentionarile ei, devenea din ce in ce mai insistenta, nefiind capabila sa aiba un echilibru in relatia cu noi. Singuratatea si lipsa de feed back la care se adaugau reziduurile ei negative amplificate de iritarea pe care o producea Lumina cu care o invaluiam deveneau din ce in ce mai prezente si o provocare pentru noi.

Am hotarat ca ceva trebuia facut si am ales sa coboram in ringul in care isi desfasura jocul si sa o ajutam, daca va fi capabila, sa revina in echilibru. In cuvinte si mai simple, am decis ca trebuie sa fac ceva rau, iar prietenii au consimtit in mod tacit. Ingerii mei au plans iar Cerurile s-au cutremurat.. Am ales sa mananc de cu seara singurul ciorchine de struguri pe care Valerye il punea la micul dejun dimineata.. Prietenul meu a ales de asemenea sa manance din frigider iaurtul pentru a doua zi, ocazie cu care a constatat ca termenul de valabilitate era depasit cu doua zile.

Era 21 decembrie seara, noi eram obositi dupa ziua intensa, iar Valerye se juca cu termostatul coborand temperatura sub limita intelegerii. In zilele urmatoare verificam periodic termostatul si il aduceam la temperaturi acceptabile de 19-20 de grade. Trebuia insa sa o facem des, deoarece spiritele casei insistau sa il aduca din nou in jur de 16-17 grade.

Justin si Kate erau in living la televizor, privind un documentar despre Egipt, dorind probabil sa fie acolo daca voiam sa meditam. Ora noastra de meditatie era totusi mult mai tarzie decat stateau ei. Se culcau devreme deoarece plecau de dimineata la ashram.

Am meditat in acea seara cu Maestrii, care ne-au ajutat sa integram energiile intense ale portalului. Dupa meditatie, ca un fel de decizie luata tacit in grup (fetele erau stresate si ele de perseverenta lui Valerye, desi ea isi directiona majoritatea observatiilor catre mine, considerandu-ma un fel de lider al grupului), s-au produs faptele reprobabile pomenite mai sus, avand ca subiect strugurii si iaurtul expirat. Apoi ne-am culcat.

A doua zi (22 Decembrie) cobor la micul dejun unde era si Justin, cu care incep o conversatie. Vremea redevenisa ploioasa si umeda. Valerye apare cu ochi sclipitori si mai intreaba daca am mancat ciorchinele de struguri. Ii raspund ca da, ceea ce ii provoaca iritare. Imi cer scuze cu calm iar ea contraataca spunand ca trebuie sa le cer scuze celorlalti (Justin si Kate) pentru ca i-am lasat fara struguri. Stiind ca Justin si Kate mancau cereale cu lapte dimineata, ma uit direct la Justin (care era stanjenit de situatie) si ii spun ca regret ca i-am mancat strugurii. Justin se uita la mine zambind complice si spune ca nu e nici o problema, ceea ce o indarjeste pe Valerye.

Al doilea atac nu intarzie sa apara, iaurtul lipsa din frigider apare pe firmament. Desigur, nu din cauza grijii ca fiind expirat, cel ce a poftit ar putea avea probleme. Ma uit blajin in ochii lui Valerye si ii spun ca nu sunt implicat in disparitia iaurtului, dar ca banuiesc ca a fost consumat in seara de ieri. Ochii ei scaparau si am adaugat ca observaseram ca nu ne ajuta in nici un fel comportarea de sfinti, ca ne apasa cu regulile ei si de aceea am decis sa ne facem de cap cu strugurii si iaurtul. Ramane perplexa, nu se astepta de la mine la asa ceva si spune taios ca ea respecta intotdeauna regulile. Apoi dispare..

Dupa acest intermezzo de o adanca spiritualitate, vin si prietenii mei si plecam catre Tor si Challice Well. A fost o zi lejera ca program, ne hotaraseram sa ne relaxam un pic dupa intensitatea zilelor precedente.

La Tor (eu ajunsesem primul) era o fata frumoasa, foarte tanara, cu o voce angelica (ii veti putea vedea silueta intr-una din pozele incluse mai jos). Imbracata in haine ponosite, desculta, canta cu un glas angelic ce se auzea foarte bine in ploaie si vant.. Am putut medita cu usurinta in interiorul Torului cu ea aproape. Era insotita de un barbat tanar, cu plete lungi, care mirosea urat. Din fericire, vantul se ocupa de acest ultim detaliu.

Vin si prietenii mei si meditam impreuna in acest loc in care lumea cea de toate zilele pare sa se disipe, dealul Tor-ului. Ne simtim mai relaxati dupa ziua intensa de ieri. Apoi binecunoscutul Challice Well, cu izvoarele lui si vegetatia luxurianta.. Mai pe seara cred ca am dat o raita si la magazin si putin prin oras. Doream sa ne facem cateva provizii pentru a doua zi, cand aveam planificata calatoria la Stonehenge si Avebury, centre energetice de mare putere din zona.

Seara am meditat si am discutat despre situatia creata cu Valerye, bucurandu-ne totusi ca nu s-a intamplat mai devreme si am avut pace in majoritatea intervalului Portalului.. Am glumit, am vorbit serios si ne-am bucurat de planul pentru a doua zi, care avea sa ne duca departe de Camelot si de intrigile lui. Valerye ne-a ignorat in acea seara, cand s-a concentrat numai pe Justin si Kate, apoi s-a pitit in camera ei.

In insemnarea urmatoare am sa descriu minunata calatorie la Stonehenge si Avebury, incarcata de magie si de atmosfera Craciunului ce se apropia. Au fost si atunci evenimente cu Valerye, dar de data aceasta a luat contact cu Pacea care depaseste orice intelegere..


============continuare======================

A sasea zi (23 Decembrie, Stonehenge si Avebury)


Cineva acolo Sus ne iubeste.. Dupa ziua de ieri, ploioasa si umeda, astazi soarele straluceste pe cerul de un albastru intens. Sunt si nori care aveau sa mai dea cativa stropi de apa, dar nu ne-au afectat deoarece fie ca eram in masina fie doar picura..
Ne trezim de dimineata, taxiul trebuia sa vina sa ne ia la ora 8. Luam micul dejun in living, observand pe fereastra Tor-ul in frumusetea zilei.. La ora stabilita apare in fata casei un taxi si il vad si pe sofer, ne facem semn cu mana chiar inainte ca el sa coboare din masina. Este un om corpolent, solid, cu inima deschisa si dragoste fata de oameni.Ne-am placut din prima. Iesim din casa echipati cu rucsace, unde ne-am pregatit si de-ale gurii. Parasim casa in liniste deoarece Valerye nu a iesit din camera.Ne asezam bagajele in spate, apoi fiecare la locurile noastre. Ma asez pe scaunul din stanga soferului si pornim la drum. Ghidul nostru conducea cu calm si vorbea o engleza literara, usor de inteles. Vorbea cu grija, fiind foarte atent sa il intelegem dincolo de cuvinte.Masina merge pe drumurile linistite in directia Stonehenge. Prietenul nostru (deja il consideram asa) ne arata diverse lucruri de interes ce apareau pe drum. Observ ca inundatiile au atins cote ingrijoratoare, dar peisajul ramane frumos..In drum spre Sonehenge, intr-un sat vechi, opreste si ne arata un castel vechi ce avea o fatada daramata. Era inconjurat cu un sant de protectie cu apa. Se pare ca Oliwer Cromwell a suit un tun pe dealul din apropiere si ghiuleaua trasa a daramat una dintre fatade, spulberand intimitatea locuitorilor. Plimbandu-ne prin castel, inca se simteau energiile de atunci, cu viata de zi cu zi a celor din castel tulburata prin acel eveniment violent..

Urcam din nou in masina, fermecati de pacea acelui loc din timpurile noastre. Incepem sa purtam discutii mai profunde cu calauza noastra si imi spune ca si el s-a deschis spiritual acum cativa ani si ca a avut experiente spirituale intense. Simt impulsul sa il intreb daca doreste sa impartaseasca cu noi cate ceva din experientele respective. A spus ca da, apoi a schimbat subiectul. Nu am insistat.

Vorbind despre una si alta, ne spune, alegandu-si cu mare grija cuvintele, ca a auzit multe lucruri negative despre Romania la televizor, dar ca este impresionat vazand grupul nostru cu mult bun simt si educat. Ii spun ca in Romania sunt multe extreme iar mass media subliniaza de multe ori ceea ce este negativ. Incepe sa se simta din ca in ce mai in largul lui cu noi..

Apoi, dintr-o data incepe sa povesteasca una dintre experientele spirituale intense pe care le-a avut. Nu stiu daca prietenii mei au vazut, dar eu am simtit imediat ca a intrat intr-o stare emotionala intensa. Ii curgeau lacrimi in coltul ochilor cand ne-a povestit despre o intalnire pe care a avut-o cu o doamna pe care a dus-o intr-o calatorie. A simtit ca si cum avea o conexiune foarte profunda cu acel suflet si da, in vietile trecute au imartasit multe experiente..

Mergand spre Stonehenge, ii revine umorul si tine sa ne arate o inchisoare din vremuri vechi, unde cei care deranjau societatea aveau de patimit. Intru in jocul sau umoristic si remarc ca forma inchisorii (un cilindru cu acoperis de tip dom) genereaza forme de unda de armonie si pace. Glumim spunand ca pentru unii oameni este o tortura sa fie dusi intr-un mediu de pace si armonie.

Ajungem la un moment dat in apropierea Stonehenge-ului si ne face atenti ca intram intr-o zona unde se intampla multe fenomene paranormale, precum functionarea haotica a dispozitivelor electronice. Simt intr-adevar o schimbare brusca in energii.. El imi spune ca de obicei nu simte energiile in acest mod, decat prin altcineva. Apoi avea sa imi spuna ca le-a simtit prin mine si cred ca asa a fost, deoarece eram ambii foarte empatici.

Observ diverse semne cu tancuri pe marginea drumului si ne spune ca Stonehenge-ul este inconjurat de unitati militare. Glumim spunand ca sunt acolo ca sa controleze pasapoartele celor care vin prin portal..

Ajungem in cele din urma la Sonehenge, era inca soare, care din cand in cand era acoperit de nori. Dupa ce platim biletul de intrare, intram printr-un pasaj de sub sosea si ajungem in partea cealalta unde se aflau megalitii. Stonehenge este inconjurat cu un gard si numai cu ocazii speciale este permis accesul direct la pietre. Dar energiile depasesc cu mult zona megalitilor, asadar nu ne-a afectat restrictia respectiva.

Stonehenge.. Doamne ce energie a fost acolo cu noi.. Un urias plin de Pace radiand energia sa indiferent de ceea ce se intampla in jur.. Priveam pietrele si am inchis ochii.. Imaginea megalitilor mi-a aparut din nou si o lumina albastru intens a colorat peisajul. Pietrele au inceput sa emane o lumina violeta iar in centrul megalitului era un cavaler de lumina alba, puternic stralucitor. Nu comunica cu ceea ce era in jur. Avea o misiune si o indeplinea in eternitate.. Acest simbol mi-a revelat energiile Stonehenge-ului.

Ne-am plimbat in jurul lui, am meditat, am facut poze si ne-am bucurat de Sacrul ce impregna fiecare bucatica de pamant, fiecare piatra.

In parcarea de langa megaliti erau doua pietre de dimensiuni mari. Ghidul nostru ne-a sugerat sa punem mainile pe ele si sa simtim diferenta. Daca ar fi sa fac o analogie, una dintre ele am simtit-o ca torsul unui motor pe benzina iar cealalta a unui motor cu motorina. Toate pietrele de acolo erau incarcate de energie.

Am aflat apoi ca acum niste decenii nu era nici un gard in jurul megalitilor. Veneau oameni cu ciocanele si isi luau cate o bucatica din pasnicii uriasi. Bine totusi ca cineva s-a sesizat si monumentul a fost ocrotit.

Cu o unda de regret parasim locul si mergem in parcare unde aveam intalnirea cu calauza noastra. Ne imbarcam si plecam catre Avebury, un alt centru energetic de magnitudine mare, unit de o linie de camp cu Stonehenge-ul.

Am sentimentul ca suntem condusi la fiecare pas si imbratisati de o iubire fara seaman.. Si totusi intervine ceva.. Masini de politie inconjoara zona. Ghidul nostru se intreaba daca nu cumva ne-au prins.. Glumesc spunand ca probabil au prins pe cineva fara pasaport electronic ce a trecut prin portal.

Peisajul este frumos, cu dealuri si pasuni inca verzi, sate vechi, cladiri de piatra ca in basme..
Ajungem la Avebury, printre glume si opriri in locurile care aveau ceva deosebit. In Avebury megalitii sunt asezati pe o suprafata mult mai mare si te poti plimba printre ei ore bune. Norii au inceput sa acopere cerul si a mai picurat din cand in cand, iar vantul se starnise si el. Dar energiile erau minunate si ne-am plimbat printre uriasii tacuti impreuna cu alti oameni aflati in explorarea misterelor vietii.

Dupa ce am simtit ca este de ajuns, ne-am dus la un mic magazin cu cristale, carti si alte obiecte, de unde am cumparat diverse lucruri care sa pastreze energiile langa noi. Ne-am gandit si la un suflet drag, o porumbita alba ce nu ne-a insotit in acest drum, dar totul avea sa se schimbe cand am vazut-o la intoarcerea in tara si de atunci zburam impreuna. Dumnezeu se joaca uneori cu noi, ascunzandu-se in timp, iar oameni care s-au intalnit de multe ori fara sa se intample ceva deosebit au cateodata revelatii ce ii unesc in eternitate.. Dar aceasta este o alta poveste..

Energizati si bucurosi ne intoarcem in parcare unde ne asteapta calauza si prietenul nostru drag. Plecam inapoi spre Glastonbury si Torul sau singuratic.
Pe drum, ghidul ne povesteste ca nu se mai intelege de loc cu sotia sa, care nu este deschisa spiritual si ca doarme intr-o rulota in gradina. Singur cu el insusi.. Imi dau seama cat de mult inseamna si pentru el sa intalneasca oameni spirituali, cu care poate petrece momente deosebite, chiar daca traseul poate parea o rutina. A plans cu noi, a ras, ne-a aratat multe locuri, ne-a povestit si nu il vom uita niciodata..

La intors ne mai face o supriza.. In Anglia nu ninsese strop la acea data si in general iernile nu prea ningea. Aceasta are sa se schimbe dramatic, asa cum am mentionat si in insemnarile anterioara. Cand scriu randurile de fata, deja au existat ninsori puternice in Regatul Unit. Sa revenim la supriza, in peisajul inca verde, intr-un mic orasel, exista o familie care in fiecare an isi pregatea gradina cu un material alb, ca si cum ar fi zapada, cu aranjamente si decoratiuni cu led-uri, existand chiar si un ecran cu animatie. Lumea se strangea ca la urs, atrasa de miracolul zapezii artificiale si de farmecul decoratiunilor.

Ne oprim si noi si simtim atmosfera Craciunului ce urma sa vina. Punem cateva monede in cutiuta cu donatii, admiram si facem poze, apoi ne indreptam catre Glastonbury.

Ajungem la Camelot, de unde ne luam ramas bun de la prietenul nostru drag si stabilim ca ne vom vedea peste 3 zile cand urma sa ne duca spre aeroport.
Intram in casa, eu mai la urma si simt ca o pasare de prada se repede la mine. Era Valerie care ma strafulgera cu privirea de uliu si se apropie de mine foarte mult. Eram insa ca un hipopotam de incarcat energetic si am privit-o direct in ochi curios sa vad ce urmeaza. Ma intreaba pe un ton taios ce plan mai am astazi ca sa o supar. Ii raspund ca nu am avut timp sa ma gandesc, dar ca nu cred ca mai exista sau a existat un astfel de plan. Dispare rapid in bucatarie unde se afla si intrarea in camera ei..

Ne facem comozi si mancam de seara, simtindu-ne bine, dar si un pic preocupati din cauza gazdei noastre.

Seara, ca de obicei, facem o meditatie. Aprind doua lumanari mari si le pun langa cristalul de Arkansas din centrul camerei. L-am invocat pe dragul meu Sananda si am transmutat orice fel de reziduuri negative in iubire neconditionata, in paralel cu integrarea energiilor intense de peste zi. Sananda ne-a adus in Pacea care depaseste intelegerea. Eram in Pace si nimeni si nimic nu ne putea afecta..

In timpul meditatiei am simtit-o permanent pe Valerye cum bantuie prin casa, insotita de o emotie puternica. Nici bine nu terminam meditatia cand isi face aparitia in cadrul usii, lucru total neobisnuit avand in vedere ca ne-a spus ca nu ne va deranja in timpul meditatiei. S-a aratat ingrijorata ca in camera prietenului meu, ce era o extensie in gradina a camerei de meditatie, exista un resou aprins. Il foloseam ce-i drept, dar aveam si motive, deoarece caloriferul in camera de meditatie era oprit si era destul de rece.

Apoi s-a intamplat evenimentul.. Valerye observa lumanarile aprinse pe care le pusesem pe covor. Le-am pus direct pe covor deoarece aveau diametrul mare, adancit si nu era risc sa curga seu pe covor. Aveam experienta in acest domeniu si folosisem lumanarile si zilele precedente. Vad cum fata ei se transfigureaza intr-o expresie de frica profunda si se repede la lumanari, dupa ce isi exclama uimirea ca le-am pus direct pe covor. Apuca o lumanare si, cand sa o apuce pe cealalta, din cauza grabei, o rastoarna direct pe covor, cu seul fierbinte cu tot.

Atunci se intampla miracolul.. Observ cum seul se intareste instantaneu la contactul cu covorul si aveam sa vedem dupa ce l-am curatat ca nu a lasat nici o urma.. Ii spun bland lui Valerye ca totul era in regula pana cand a intrat ea in camera si nu exista nici un risc pentru covor.

Pleaca parca impinsa de ceva nevazut din camera, exclamand pierduta ca ii distrugem covorul.. Si nu aveam sa o mai vedem in acea seara. Ramanem si discutam despre cele intamplate, apoi ne-am retras in camarutele noastre cu gandul la ziua de maine, 24 Decembrie, cand doream sa facem si o aprovizionare pentru masa de Craciun, pe care planuisem sa o petrecem impreuna, la pensiune. Valerye ne spusese la inceput ca putem merge cu ea la o masa data gratuit de parohie, dar eu am simtit ca nu e potrivit pentru noi si prietenii mei au fost de acord. Am invitat-o atunci pe Valerye cu noi, dar a refuzat si cred ca asa a fost mai bine..

Au fost multe impresii si viziuni in aceasta zi, cuvintele ar fi limitate pentru a le descrie, de aceea v-am atasat imagini unde veti putea vedea megalitii de la Stonehenge si Avebury, castelul, inchisoarea pe care a tinut sa ne-o arate ghidul, casuta cu aranjamentul de iarna, cu led-uri si, nu in cele din urma, un dispozitiv cu care cred ca sunteti familiarizati din filmele istorice.. Era un cadru de lemn cu gauri pentru mainile si picioarele nefericitului ce era prins acolo, devenind tinta diverselor obiecte aruncate spre el, precum pietre, rosii, oua sau alte delicatese.. Se pare ca dintr-un motiv necunoscut, autoritatile au decis sa mentina acest dispozitiv in atentia cetatenilor..

In insemnarile urmatoare am se descriu zilele linistite ce au urmat, impacarea cu Valerye si momentele minunate pe care le-am petrecut de Craciun. Apoi intoarcerea in tara..




============= continuare ===================================


Final
24 Septembrie..Ne trezim si luam micul dejun relaxati.. Valerye era foarte dinamica, vorbea la telefon si se plimba prin casa, fara insa a interactiona cu noi. Justin si Kate plecau astazi si isi strangeau lucrurile. Am stat cu ei de vorba mai mult, apoi ne-am imbratisat si iata-i plecand..Vremea era nehotarata, iesea soarele din cand in cand, dar fronturi intunecate de nori dadeau tarcoale. Ne-am dus cu totii la Tor, unde ne-am simtit foarte bine, printre multi caini care erau plimbati de stapanii lor din zona in perimetrul sacru. Am facut poze de grup, am privit zarile si formatiunile noroase, din cand in cand razele de soare ne mangaiau privirea.. Simteam o relaxare dupa zilele intense.Apoi, fuga acasa, unde am vazut ca Valerye avea niste invitati la pranz, un domn si o doamna mai in varsta. Ne-au studiat cu atentie cand am intrat in casa, de unde am dedus ca renumele nostru va depasi granitele Camelot-ului. Am mancat si noi mai tarziu un pic, dupa ce au plecat invitatii si ne-am dus la magazin, la prietenul nostru Morisson, de unde am facut aprovizionarea pentru masa de Craciun de a doua zi. Ne simteam ca o familie si toate energiile curgeau frumos in grupul nostru. Am fost si pe la celelalte magazzine, de unde am luat cristale si lumanari organice parfumate.

Seara am pregatit ceva de mancare si, daca imi aduc bine aminte, am incercat sa ii oferim ceva si lui Valerye, dar ne-a refuzat politicos. Nu am insistat.

Mai tarziu am meditat pentru a consolida energiile intense din zilele precedente. Valerye a bagat capul pe usa inainte de meditatie pentru a se asigura ca nu am aprins lumanari pe covor. Ne-am bucurat de energiile Maestrilor, amplificate de cristalele din camera de meditatie, am revazut momentele din zilele precedente si apoi ne-am retras fiecare in camerele noastre.

In acea noapte, in vis, Valerye a venit in spatiul meu. Am privit-o atent si am vazut ca era suparata, dar parea ca supararea ei nu are legatura directa cu noi. Imediat a inceput sa imi vorbeasca si mi-a spus ca da, este suparata, dar nu pe noi, confirmandu-mi ceea ce am simtit. I-am trimis o energie calda, de pace, stiind ca era mai degraba o lipsa de acceptare a unor aspecte ale sinelui ei, apoi visul cu ea s-a terminat.
Avea sa imi spuna a doua zi ca avusese in vis care i s-a parut important si a vrut sa il noteze, dar l-a uitat..

25 Septembrie

Craciunul..
La micul dejun dimineata, simt ca energiile lui Valerye s-au mai calmat. A venit la noi, la masa si mi-a dat un fel de baston de hartie cu o zona flexibila la mijloc. Acelasi lucru l-a facut cu prietenii mei. Ma uit nedumerit la baston si o intreb ce este. Il ia de ambele parti, il indoaie si partea flexibila se desface cu zgomot, dezvelind un titirez multicolor.. Apoi mi-am dat seama ca era un fel de cadou cu supriza. Prietenii mei au gasit agende micute si alte surprize. Ii adusesem si noi un cadou de Craciun din Romania, un calendar, cateva vase pictate si suporturi de pahare, toate cu motive si peisaje romanesti, dar ii dadusem cadoul chiar in prima zi cand am venit. Fusese fericita atunci si mi-am dat seama ca nu primea prea multe cadouri.

I-am multumit pentru cadou, am imbratisat-o si am simti ca in acel moment m-a iertat de tot si s-a iertat si pe ea. Apoi s-a imbratisat cu prietenii mei si atmosfera s-a destins. Visul din noaptea trecuta s-a manifestat si in realitate..

Apoi, ea a plecat la parohie la masa gratuita, in vreme ce noi am fost la Tor si la Chalice well. Vremea era un fel de varietate de soare, nori si ploaie. Din acest puzzle a rasarit un curcubeu superb, pe care il veti putea admira in pozele atasate. La Chalice Well, la gura izvorului, erau coroane de flori multicolore, atmosfera fiind de basm..

A urmat masa noastra de Craciun, unde am gatit quinoa si orez brun (aduse din tara), ciuperci la cuptor cu branza, am mai avut fructe, struguri si am pacatuit si cu o inghetata de ciocolata. Am gatit mai mult decat am consumat, asadar Valerye s-a ales si ea cu ceva delicatese cu quinoa si orez brun. Mi-am dat seama ca nu vazuse niciodata quinoa in momentul in care m-a intrebat ce fel de orez e acela.. Parea multumita de mancarea ce i-a ramas, ceea ce a amplificat sentimentele ei bune.

Seara a venit cu noi in camera de meditatie si am vorbit cu ea despre aspecte spirituale, calatorii (am dedus ca eu si cu ea am fost in multe locuri comune). In timpul discutiei am luat o poza a lui Babaji (ultima sa incarnare) si am admirat splendoarea si puterea spirituala a acestui avatar. La cateva secunde dupa aceasta, Babaji stralucea in centrul camerei ca un soare, simtit fiind si de Valerye. Razele lui energetice imi atingeau cu intensitate aura si i-am multumit pentru faptul ca a venit. Am stiut de asemenea ca il pot chema in meditatiile mele si va veni..

Am facut apoi cateva poze de grup cu Valerye, am meditat, ne-am simtit bine, ducandu-ne la culcare fericiti si impacati.

26 Decembrie

Dupa micul dejun de dimineata, vine prietenul nostru cu taxiul sa ne duca la aeroport. Ne luam ramas bun de la Valerye, care ne-a invitat sa mai venim pe la vara. Ajungem la aeroport cu bine, ne luam ramas bun si de la prietenul si ghidul nostru, fiind destul de emotionati cu totii..

Calatoria spre tara a decurs bine, singurele incidente fiind la control bagaje, unde lumanarile mele au fost luate drept potentiale dinamite si cercetate cu atentie de personalul aeroportului. Mirosul lor parfumat i-a calmat insa si totul a fost ok. Forma si faptul ca aveau fitil inauntru a generat o alarma in soft-ul aparatelor de verificare si de aceea au fost vigilenti.

La Otopeni era noapte tarziu cand am ajuns. Eram ingrijorati un pic de cum ne vom acomoda dupa intensul pelerinaj spiritual.. Taxiuri erau multe, in trecere, dar am gasit cu greutate doua sa opreasca si sa ne ia si pe noi. Totul a fost insa bine si am ajuns acasa dupa miezul noptii cred..

Energiile noastre se schimbasera radical, planeta parea cu totul alta, dar am simtit un disconfort semnificativ in primele zile de la intoarcere, avand sentimentul ca omenirea in majoritatea ei nu a simtit in nici un fel ceea ce a avut loc.

Aveam de gand sa petrec singur zilele de sfarsit de an, sa meditez si sa ma simt bine in solitudine. Dar Dumnezeu avea alte planuri cu mine.. Porumbita Alba m-a luat de o aripa si m-a dus in cuibusorul ei de la Cluj, unde am cunoscut oameni minunati si foarte spirituali, cu care am petrecut Revelionul. Plimbarile prin oras, luminile colorate din noapte, catedralele, bisericile si in mod deosebit atmosfera tropicala din serele cu palmieri si plante mediteraneene, farmecul ochilor albastri.. ce imi puteam dori mai mult inainte de inceperea noului an..

Aici se incheie jurnalul si reportajul, dragi cititori, dar povestea mea si povestea voastra continua in magia noii ere ce rasare timid, dar inevitabil, ca un ghiocel mic si indraznet in umezeala umbroasa a padurii.

Lasati un comentariu !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s